Mi-ar fi placut ..

Mi-ar fi plăcut să nu sufăr deloc în viaţa , sau cât se poate de puţin , dar am constatat că refuzându-mi dreptul la suferintă , am dat cu piciorul fericirii , existentei mele…..Si atunci am ales sa sufăr orice s-ar întâmpla , ca sa pot fi liber de orice frică .

Mi-ar fi plăcut ca să pot iubi fara responsabilităti , dar am constatat că iubirea este unul din firescurile responsabilitătii …
Si atunci am ales să iubesc orice ar fi ca sa pot fi responsabil de mine însumi si de sentimentele mele.

Mi-ar fi plăcut să nu aud vorbe pe la spate din partea oamenilor pe care îi iubesc şi cărora le-am făcut bine , dar am constatat că unele vorbe , chiar dacă sunt spuse cu răutate , au in ele picături de adevăr , picături de care nu mi-am dat seama niciodată .
Si atunci am ales sa caut picăturile de adevăr din vorbele urâte spuse despre mine , ca sa ma pot îndrepta , gândindu-ma cu nerăutate la acei oameni .

Mi-ar fi plăcut sa pot sa fiu intotdeauna altfel , dar am realizat cât de important este pentru mine si cei pe care ii iubesc sa fiu acelaşi , sa fiu stabil in toate .
Si atunci am ales sa fiu acelaşi , fiind deschis la tot ce e nou si iubind tot ce e vechi . Astfel am reusit sa fiu unic .

Mi-ar fi plăcut sa am o multime de prieteni adevărati , unul si unul , dar am realizat ca am prieteni puţini cu nobleţe de suflet si cunostinte multe cu interese personale .
Atunci am inteles ca prieten este cel ce iti mângâie si iti bandajeaza rănile sufletesti fara nimic in schimb , când nu te astepti…iar cunostinta este cel in care primează interesul .
Si atunci am ales calitatea in detrimentul cantitătii .

Mi-ar fi plăcut sa am pe cineva caruia sa ii pese de mine , sa aibă grijă de mine , dar am realizat ca prin această dorinta , eu il dau pe Dumnezeu la o parte .
Si atunci am ales ca eu sa am grijă ca Dumnezeu sa fie permanent in sufletul meu . Astfel mi-am găsit liniştea .

Mi-ar fi plăcut sa nu am necazuri , dar am realizat ca in acest mod gândind , nu voi reuşi niciodată sa invat ce e rabdarea , nu voi putea alina si  intelege  suferintele nimănui .
Si atunci am ales sa înfrunt orice necaz cu bucuria gândului ca , la sfârsitul necazului , voi avea mult mai multa răbdare si întelepciune decât la începutul lui .
Astfel am invatat cât de importanta e in viaţa motivarea pozitiva si cât de dulce e rabdarea

Mi-ar fi plăcut sa fiu mai bun , sa pot iubi mai mult , dar atâta timp cât trăiesc …niciodată nu e prea târziu…

Ochii Căprui

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s