Neamului meu de Dac

Române drag ,oriunde-ai fi , păstrează-ţi sufletul curat
Dă pildă tuturor în juru-ţi de farmecul credinţei moştenite
Arată-ţi demnitatea , sângele de dac , ce în vine-ţi curge necurmat
Credinţa vie îţi fie o puternică lumină , cu puteri nebănuite
Şi nu uita dragul meu….că eşti român .

Nu te lasa sedus în van ,de gustul pâinii din străini
Căci mirosul aburind de mămăligă al gliei strămoşeşti
E mult mai bun,si nici amărât peste măsură de oamenii haini
Nu te lăsa ,căci Dumnezeu ţi-i scoate în calea vieţii creştineşti.
Căci El ştie dragul meu….că eşti român .

În ţară , viaţa e mai dulce,chiar dacă-i din neam săracă
Pământul ars al ţării , te cheamă acum să calci pe el cu drag
Iar mama , cu batic îmbrobodită , cu ochii-nlăcrimaţi şi inima posacă
Cu jind în fiecare dimineaţa , uitându-se spre tine , te asteaptă-n prag .
Căci ea nu a uitat dragul meu….că eşti român .

Biserica din sat , cu porţile-i deschise larg , se roagă pentru tine
Asteaptă cu ardoare în orice clipă , ca tu venind din nou ca altădată
Smerit să intri-n ea , implorând câte-o icoană ,pentru pâinea cea de mâine .
Sau spovedindu-te sfios în Postul Mare , pe Hristos să-l iei îndată
Căci ea , biserica nu a uitat dragul meu…că eşti român .

E crudă viaţa între străini , când săracia într-una te sileşte
Dar mai crudă-i lepădarea , de tot ce-i sfânt în neamul tău ,
De sângele de dac ce-ţi clocoteşte-n vine , de mama care te iubeşte
De biserica din sat , în care ani de-a rândul…Dumnezeu
Şezănd pe sfânta masă , te-a aşteptat
Căci dragul meu…tu ai uitat
Că eşti român .

Fotografie: Neamului Meu De Dac

Române drag ,oriunde-ai fi ,păstrează-ţi sufletul curat
Dă pildă tuturor în juru-ţi de farmecul credinţei moştenite
Arată-ţi demnitatea, sângele de dac, ce în vine-ţi curge necurmat 
Credinţa vie îţi fie o puternică lumină ,cu puteri nebănuite
Şi nu uita dragul meu....că eşti român.

Nu te lasa sedus în van ,de gustul pâinii din străini
Căci mirosul aburind de mămăligă al gliei strămoşeşti 
E mult mai bun,si nici amărât peste măsură de oamenii haini 
Nu te lăsa ,căci Dumnezeu ţi-i scoate în calea vieţii creştineşti.
Căci El ştie dragul meu....că eşti român .

În ţară, viaţa e mai dulce,chiar dacă-i din neam săracă 
Pământul ars al ţării ,te cheamă acum să calci pe el cu drag
Iar mama ,cu batic îmbrobodită,cu ochii-nlăcrimaţi şi inima posacă 
Cu jind în fiecare dimineaţa,uitându-se spre tine,te asteaptă-n prag.
Căci ea nu a uitat dragul meu....că eşti român . 

Biserica din sat ,cu porţile-i deschise larg,se roagă pentru tine 
Asteaptă cu ardoare în orice clipă,ca tu venind din nou ca altădată 
Smerit să intri-n ea ,implorând câte-o icoană ,pentru pâinea cea de mâine.
Sau spovedindu-te sfios în Postul Mare ,pe Hristos să-l iei îndată 
Căci ea,biserica nu a uitat dragul meu...că eşti român .

E crudă viaţa între străini,când săracia într-una te sileşte
Dar mai crudă-i lepădarea ,de tot ce-i sfânt în neamul tău ,
De sângele de dac ce-ţi clocoteşte-n vine,de mama care te iubeşte
De biserica din sat,în care ani de-a rândul...Dumnezeu 
Şezănd pe sfânta masă,te-a aşteptat 
Căci dragul meu...tu ai uitat 
Că eşti român .

                      Ochii Căprui

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s