Aisbergul noptii

Acum mă căţăr cu paşi adânci pe aisbergul nopţii . Mai e puţin şi ajung în vârf . Sufletul meu face a foame de rugăciune . -Ce ai , ce te doare  ? îl intrebai nedumerit .  -Păi toată ziulica m-ai ţinut înfometat , legat cu lanţurile astea de griji ale vieţii . Cât mai ai de gând să mă ţii aşa , nu crezi ca îmi ajunge şi mie pe azi ?! mă învinovăţi el în gura mare .  -Mâine e Boboteaza , trebuie să mă botez şi eu în apa pocaintei în vreun fel . Escaladaram aisbergul până în vârf . Acolo ne-am oprit amândoi , hotărâţi să facem pace unul cu celălalt pe ziua de astăzi şi intraram cu paşi mici , sfiosi în coliba noastră mică de pe vârful aisbergului . La lumina slabă a unui opaiţ dornic de afirmare , ne aşezarăm în genunchi amândoi şi începurăm să citim rugăciunile de pe foile îngălbenite ale unui Ceaslov ros de trecerea timpului . Pe măsură ce înaintam în rugăciuni , îmi vedeam sufletul cum se bucură ca un copil mic în preajma mamei sale , cum ochii ii sticlesc a bunătate , devenind două pârâiase abundente . Da…mă caiesc că mi-am necăjit fratele astăzi toată ziulica . Dar aşa suntem noi trupurile…egoiste , fără pic de bun simţ faţă de suflete . O linişte tulburătoare se aşeză între noi doi . Eu intrai în stare de veghe , în timp ce fratele meu , sufletul….îşi continuă slavoslovia sarguincios , pregătindu-se parcă înadins şi pentru mine trandavul de trup , pentru răspunsul ce îl vom da în ziua judecăţii de apoi .

Ochii Căprui

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s