Scoala vietii

-Part. lll

E surprinzător de frumos când ţi se întâmplă anumite lucruri în viaţă , pe care bineînţeles nu le meritai , şi extraordinar de josnic , sau chiar de neiertat , când ai aroganţa să crezi că ţi se cuvin , sau să nu le dai importanţa cuvenită .
Dintre toţi profesorii ce predau în şcoala vieţii , cel mai drag , sau mai bine zis , cel care mi-a căzut cu tronc de prima dată când l-am văzut , este soţul dnei diriginte . Un om tăcut la prima vedere , cu ochii de smarald viu , cu un surâs când melancolic , când senin , cu o privire demnă , nemaipomenit de blândă , sunt caracteristicile demne de remarcat ale acestui fenomen uman .
Mi-a creat o impresie plăcută încă din prima clipă când l-am cunoscut . Numele dlui profesor este Discernământul . Cel mai bun in materie de filosofie , retorică , logică si etică . Dacă la orele dnei diriginte mai era câte un elev tare-n clanţă , la orele dlui profesor Discernământ toţi erau muţi de admiraţie . De ce ?….Avea un dar nemaipomenit de a ne antrena în discuţii , de a ne face sa ne punem mintea la contribuţie , de a ne pune in faţa multor situaţii dificile din viaţa zilnică . Era uimitor să vezi cum şi cel mai răuvoitor elev , stătea atent , cugetând adânc la înţelesurile pildelor date sau spuse de dl profesor .
Parcă văd şi acum scena aceea minunată ; dl profesor intră sfios în clasă , ne salută politicos , roteşte privirea printre noi şi începe cu un ton scăzut al vocii , dar foarte sigur pe dumnealui „-A fost cândva următoarea situaţie ; doi fraţi…..” si la urmă ne pune întrebarea în legătură cu povestea . El avea un mod extraordinar de a ne stimula , ceva de genul ;” dacă răspundeţi la întrebare , ora s-a terminat si sunteţi liberi! ” . Dar puteai sa răspunzi aşa repede ?.. Nicidecum..! Se termina ora si răspunsuri nu erau,erau doar idei si atât . Tot dumnealui ne dădea indicii , ne susţinea , mai schimba atmosfera cu o glumă bună , sau dădea răspunsuri la probleme asemanatoare din trecut . Vorba lui era următoarea  ;” Dacă vrei sa observi ceva , fii acel ceva , sau dacă vrei sa iti dai seama de gravitatea unei probleme , pune-te in locul celui care are problema , si dacă te-ai pus cu adevărat , atunci , pe măsura implicării tale vei găsi răspunsul la problemă .”
De asta îmi era aşa drag , întotdeauna se punea in locul tău si te credea pe cuvânt . Între noi doi era o relaţie foarte frumoasă . Nu îndrăzneam să îl întrerup când îşi ţinea ora , darămite să îl supăr cu vreun lucru cât de mic .
Pentru această atitudine a mea , răsplata era mereu pe măsură . Nu de puţine ori s-a întâmplat  , ca în momentele grele ale vieţii mele tumultoase , acest om frumos , acest profesor să îmi ridice moralul, si să mă îndrume în privinţa unei discuţii libere cu dl Director .
Odată , plimbându-mă pe holul şcolii , am dat nas în nas cu dl Director . M-a luat deoparte , S-a uitat adânc în ochii mei preţ de câteva secunde , si la urmă m-a întrebat pe un ton de om foarte apropiat sufleteşte mie ;
– Ochii Căprui , ce iti doreşti tu cel mai mult în viaţa asta ? Ce anume iti doreşti să devii când vei termina şcoala vieţii ?
Iar eu , cu glasul sufocat de atâta emoţie , am răspuns ceva care oricum , mi se părea pe moment o nebunie ;
-As dori să fiu un înger păzitor pentru oameni , un om pentru mine , si nu în ultimul rând , unul dintre elevii Tăi iubiţi ….
-Bun si greu lucruri îţi doreşti , dar de te vei sargui , Eu iti voi fi alături , ajutăndu-te sa le poţi îndeplini….mi-a răspuns cu tonul Lui de Tată iubitor . Si a plecat spre biroul Lui , cu paşi molcomi , plăcut surprins de arzătoarea mea dorinţă .
Am simţit că din acel moment viaţa avea sa mi se schimbe  .

Ochii Căprui

Fotografie: Şcoala Vieţii 

                      (partea a 3-a)

E surprinzător de frumos când ţi se întâmplă anumite lucruri în viaţă ,pe care bineînţeles nu le meritai ,şi extraordinar de josnic,sau chiar de neiertat,când ai aroganţa să crezi că ţi se cuvin,sau să nu le dai importanţa cuvenită .
             Dintre toţi profesorii ce predau în şcoala vieţii ,cel mai drag,sau mai bine zis,cel care mi-a căzut cu tronc de prima dată când l-am văzut ,este soţul dnei diriginte .Un om tăcut la prima vedere,cu ochii de smarald viu,cu un surâs când melancolic ,când senin,cu o privire demnă,nemaipomenit de blândă ,sunt caracteristicile demne de remarcat ale acestui fenomen uman.
         Mi-a creat o impresie plăcută încă din prima clipă când l-am cunoscut.Numele dlui profesor este Discernământul.Cel mai bun in materie de filosofie,retorică ,logică si etică .Dacă la orele dnei diriginte mai era câte un elev tare-n clanţă ,la orele dlui profesor Discernământ toţi erau muţi de admiraţie .De ce ?....Avea un dar nemaipomenit de a ne antrena în discuţii ,de a ne face sa ne punem mintea la contribuţie ,de a ne pune in faţa multor situaţii dificile din viaţa zilnică .Era uimitor să vezi cum şi cel mai răuvoitor elev ,stătea atent ,cugetând adânc la înţelesurile pildelor date sau spuse de dl profesor .
     Parcă văd şi acum scena aceea minunată ;dl profesor intră sfios în clasă ,ne salută politicos ,roteşte privirea printre noi şi începe cu un ton scăzut al vocii,dar foarte sigur pe dumnealui"-A fost cândva următoarea situaţie;doi fraţi....."si la urmă ne pune întrebarea în legătură cu povestea.El avea un mod extraordinar de a ne stimula,ceva de genul;"dacă răspundeţi la întrebare ,ora s-a terminat si sunteţi liberi!".Dar puteai sa răspunzi aşa repede ?..Nicidecum..!Se termina ora si răspunsuri nu erau,erau doar idei si atât. Tot dumnealui ne dădea indicii,ne susţinea ,mai schimba atmosfera cu o glumă bună,sau dădea răspunsuri la probleme asemanatoare din trecut.Vorba lui era următoarea ;"Dacă vrei sa observi ceva,fii acel ceva,sau dacă vrei sa iti dai seama de gravitatea unei probleme,pune-te in locul celui care are problema,si dacă te-ai pus cu adevărat ,atunci ,pe măsura implicării tale vei găsi răspunsul la problemă."
               De asta îmi era aşa drag,întotdeauna se punea in locul tău si te credea pe cuvânt.Între noi doi era o relaţie foarte frumoasă .Nu îndrăzneam să îl întrerup când îşi ţinea ora,darămite să îl supăr cu vreun lucru cât de mic.
       Pentru această atitudine a mea,răsplata era mereu pe măsură .Nu de puţine ori s-a întâmplat ,ca în momentele grele ale vieţii mele tumultoase,acest om frumos ,acest profesor să îmi ridice moralul, si să mă îndrume în privinţa unei discuţii libere cu dl Director.
       Odată,plimbându-mă pe holul şcolii ,am dat nas în nas cu dl Director .M-a luat deoparte,S-a uitat adânc în ochii mei preţ de câteva secunde ,si la urmă,m-a întrebat pe un ton de om foarte apropiat sufleteşte mie;
        -Ochii Căprui,ce iti doreşti tu cel mai mult în viaţa asta?Ce anume iti doreşti să devii când vei termina şcoala vieţii ?
       Iar eu ,cu glasul sufocat de atâta emoţie ,am răspuns ceva care oricum,mi se părea pe moment o nebunie;
    -As dori să fiu un înger păzitor pentru oameni ,un om pentru mine,si nu în ultimul rând ,unul dintre elevii Tăi iubiţi ....
    -Bun si greu lucruri îţi doreşti ,dar de te vei sargui ,Eu iti voi fi alături ,ajutăndu-te sa le poţi îndeplini....mi-a răspuns cu tonul Lui de Tată iubitor.Si a plecat spre biroul Lui ,cu paşi molcomi ,plăcut surprins de arzătoarea mea dorinţă .
            Am simţit că din acel moment viaţa avea sa mi se schimbe .

               Ochii Căprui

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s