Franturi..din sufletul unui inger pazitor

Aseară te-am văzut trist . Plangeai cu lacrimi mari si dese . As fi putut sa ti le şterg , dar ti-ai întors faţa de la mine si foarte revoltat , ai început sa negi existenţa mea si sa spui ca nu am existat niciodată si nu exist in realitate pentru nimeni , dar mai ales pentru tine . M-a durut enorm , dar te-am luat sub aripile mele si ai adormit subit , cu sufletul sangerand de durerea provocată de egoismul tau .
M-am rugat toată noaptea cu suspine negraite , veghind ca intotdeauna la căpătâiul tau , asteptând sa vină dimineaţa , sa te trezeşti vesel .
Dimineaţa mult asteptata a venit . Ai oprit alarma nervos , ai spus ceva urât la adresa ei si dându-te jos din pat , ai ieşit afară , fara sa ma bagi câtuşi de puţin in seamă . Si iar m-a durut atitudinea ta faţa de mine….dar am mers cu tine , in pas greoi , însoţindu-te ca intotdeauna in drumul tau spre servici .
La servici te-ai distrat cu prietenii tai , in timp ce eu ma rugam pentru tine . Tu faceai glume la adresa mea . N-am îndrăznit sa fac nici un gest care sa iti distraga atenţia de la glumele nesăbuite , deşi as fi putut . Am asteptat sa te linistesti .
In drumul tau spre casa , era sa fii lovit de maşina , dar eu te-am împins si n-ai simţit nimic decât bătaia aripilor mele . Te-ai oprit mirat in mijlocul drumului . Şoferul s-a dat jos din maşina la tine si v-ati uitat uluiti unul la celălalt . Cum e posibil aşa ceva ? ati spus mirati amândoi . Ai constatat clar ca a fost o minune , ca acolo Sus cineva te iubeşte , dar ai început sa cauti explicatii logice si sa afirmi la sfârşit ca a fost o simpla întâmplare . M-a durut necredinta ta…si am mers ca intotdeauna amândoi spre casa .
Te-ai întâlnit cu prietena ta , deşi nu te asteptai , si ati ieşit la plimbare in fapt de seară . Pentru o clipă , am zărit emoţii uimitor de scînteietoare in seninul ochilor tai albastri . Erau manifestări ale iubirii . Cât m-am bucurat….nici nu poţi sa iti închipui.. !
Prietena ta te-a privit in ochi foarte profund si…a început sa iti povestească , cu lux de amănunte despre cineva foarte drag ei .
Povestea ca atunci când era mica  , si se ruga  , in clipele ei de linişte visa si simtea îngeri . Simţea de multe ori cum cineva o trezeste cu multa tandreţe dimineaţa , cum o veghează si ii înseninează clipele zilei…cum noaptea se simţea ocrotită si adormea cu zâmbetul pe buze , pentru ca stia ca acolo Sus…Cineva o iubeşte . Prin cuvinte calde , ea asternea realitatea din sufletul ei bun in faţa ta .
Pe măsura ce povestea , cuvintele ei te rascoleau si ai început sa plângi… aducându-ti aminte de momentele tale din copilărie , când ma cautai , când eram prieteni foarte buni si ma simteai la fiecare pas de al tau .
Derulînd cu multa atenţie amintirile din copilărie , ti-am văzut sufletul tulburandu-se , punându-si intrebari,căutând raspunsuri ….
De ce s-a ajuns aici ?… De ce am rupt legătura aceea sufleteasca frumoasa ?… De ce nu ma mai simţi ca altădată?… De ce…si iarăsi de ce…?
Pe urmă ai început sa iti dai seama ca aşa zisii tai prieteni te-au schimbat in „bine”. Ti-a fost frică de ei , sa nu râdă de tine in privinţa credinţei tale…a mea…a altor lucruri frumoase din viaţa ta…si astfel , ai început sa fii ca ei…si aşa m-ai depărtat de tine .
Când fata a terminat de povestit impresiile ei , erai transfigurat , schimbat total . De asta data , cu zâmbetul pe buze ai început sa ii povestesti despre….mine .
Si eu…si fata am făcut ochii mari când vorbele tale duioase mângâiau auzul amândurora cu admirabilele tale impresii din copilărie .
Trebuie sa recunosc ca am rămas plăcut surprins , dar pe măsura ce istoriseai , rana din suflet mi se adancea . Mi-am dat seama cât de legati suntem unul de celălalt si ca nu-i totul pierdut . Si atunci s-a întâmplat un fapt minunat ; in ochii la toţi trei…licaririle de bucurie s- au transformat in lacrimi de recunostintă la adresa Celui Preainalt .
La sfârşitul povestii , ai hotărât sa nu iti mai fie rusine de tine însuti in faţa nimănui , sa faci ceea ce simţi ca trebuie sa faci . Fata te-a invitat la biserică mâine .
Ai raspuns afirmativ , parcă simţindu-mi durerea din suflet .
Dupa ce ai condus fata acasă , am văzut pe chipul tau , dupa atâtia ani bucuria de a fi tu însuti… si dorinta puternica de-a ma cauta .
Din acel moment am simţit ca tu ma simţi aproape .
Iti multumesc suflete drag.. .tu eşti unul din cele mai frumoase sensuri ale vieţii mele.. !

 

Ochii Căprui  (sau îngerul tau păzitor)

Fotografie: Frânturi ...din sufletul unui înger păzitor

 Aseară te-am văzut trist .Plangeai cu lacrimi mari si dese.As fi putut sa ti le şterg ,dar ti-ai întors faţa de la mine ,si foarte revoltat ,ai început sa negi existenţa mea si sa spui ca nu am existat niciodată si nu exist in realitate pentru nimeni,dar mai ales pentru tine.M-a durut enorm,dar te-am luat sub aripile mele si ai adormit subit ,cu sufletul sangerand de durerea provocată de egoismul tau.
      M-am rugat toată noaptea cu suspine negraite ,veghind ca intotdeauna la căpătâiul tau,asteptând sa vină dimineaţa ,sa te trezeşti vesel.
      Dimineaţa mult asteptata a venit.Ai oprit alarma nervos ,ai spus ceva urât la adresa ei si dându-te jos din pat ,ai ieşit afară ,fara sa ma bagi câtuşi de puţin in seamă .Si iar m-a durut atitudinea ta faţa de mine....dar am mers cu tine,in pas greoi ,însoţindu-te ca intotdeauna in drumul tau spre servici.
      La servici te-ai distrat cu prietenii tai ,in timp ce eu ma rugam pentru tine.Tu faceai glume la adresa mea.N-am îndrăznit sa fac nici un gest care sa iti distraga atenţia de la glumele nesăbuite,deşi as fi putut.Am asteptat sa te linistesti .
        In drumul tau spre casa ,era sa fi lovit de maşina ,dar eu te-am împins si n-ai simţit nimic decât bătaia aripilor mele.Te-ai oprit mirat in mijlocul drumului .Şoferul s-a dat jos din maşina la tine si v-ati uitat uluiti unul la celălalt .Cum e posibil aşa ceva ?ati spus mirati amândoi .Ai constatat clar ca a fost o minune,ca acolo Sus cineva te iubeşte ,dar ai început sa cauti explicatii logice si sa afirmi la sfârşit ca a fost o simpla întâmplare .M-a durut necredinta ta...si am mers ca intotdeauna amândoi spre casa.
        Te-ai întâlnit cu prietena ta,deşi nu te asteptai ,si ati ieşit la plimbare in fapt de seară .Pentru o clipă ,am zărit emoţii uimitor de scînteietoare in seninul ochilor tai albastri.Erau manifestări ale iubirii.Cât m-am bucurat....nici nu poţi sa iti închipui...!
       Prietena ta te-a privit in ochi foarte profund si...a început sa iti povestească ,cu lux de amănunte despre cineva foarte drag ei.
       Povestea ca atunci când era mica ,si se ruga,in clipele ei de linişte visa si simtea îngeri.Simţea de multe ori cum cineva o trezeste cu multa tandreţe dimineaţa ,cum o veghează si ii înseninează clipele zilei...cum noaptea se simţea ocrotită si adormea cu zâmbetul pe buze,pentru ca stia ca acolo Sus...Cineva o iubeşte .Prin cuvinte calde,ea asternea realitatea din sufletul ei bun in faţa ta.
        Pe măsura ce povestea,cuvintele ei te rascoleau si ai început sa plângi...aducându-ti aminte de momentele tale din copilărie ,când ma cautai ,când eram prieteni foarte buni si ma simteai la fiecare pas de al tau.
        Derulînd cu multa atenţie amintirile din copilărie ,ti-am văzut sufletul tulburandu-se ,punându-si intrebari,căutând raspunsuri ....
       De ce s-a ajuns aici ?...De ce am rupt legătura aceea sufleteasca frumoasa ?...De ce nu ma mai simţi ca altădată?...De ce...si iarăsi de ce...?
        Pe urmă ai început sa iti dai seama ca aşa zisii tai prieteni te-au schimbat in "bine".Ti-a fost frică de ei ,sa nu râdă de tine in privinţa credinţei tale...a mea...a altor lucruri frumoase din viaţa ta...si astfel ,ai început sa fii ca ei...si aşa m-ai depărtat de tine.
          Când fata a terminat de povestit impresiile ei,erai transfigurat,schimbat total.De asta data,cu zâmbetul pe buze ai început sa ii povestesti despre....mine.
          Si eu...si fata am făcut ochii mari când vorbele tale duioase mângâiau auzul amândurora cu admirabilele tale impresii din copilărie .
          Trebuie sa recunosc ca am rămas plăcut surprins,dar pe măsura ce istoriseai ,rana din suflet mi se adancea .Mi-am dat seama cât de legati suntem unul de celălalt si ca nu-i totul pierdut .Si atunci s-a întâmplat un fapt minunat;in ochii la toţi trei...licaririle de bucurie s-au transformat in lacrimi de recunostintă la adresa Celui Preainalt .
           La sfârşitul povestii ,ai hotărât sa nu iti mai fie rusine de tine însuti in faţa nimănui ,sa faci ceea ce simţi ca trebuie sa faci.Fata te-a invitat la biserică mâine .
         Ai raspuns afirmativ,parcă simţindu-mi durerea din suflet.
          Dupa ce ai condus fata acasă ,am văzut pe chipul tau,dupa atâtia ani bucuria de a fi tu însuti...si dorinta puternica de-a ma cauta.
      Din acel moment am simţit ca tu ma simţi aproape.
       Iti multumesc suflete drag...tu eşti unul din cele mai frumoase sensuri ale vieţii mele..!

                 Ochii Căprui(sau îngerul tau păzitor)

Anunțuri

Un comentariu la “Franturi..din sufletul unui inger pazitor

  1. adorcristy spune:

    Reblogged this on Armonii de veghe.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s