Sfintii prietenii mei -Sfantul Nicolae

Nici nu ştiu cum sa încep ….! Dar voi încerca prin cuvinte sincere si simple sa va împărtăsesc bucuria de nestăvilit ce o simt in adâncul inimii mele , ori de câte ori in viaţa mea  îşi face apariţia câte unul din cei mai buni „prieteni” ai mei . Tin foarte bine minte ca in momentele grave ale vieţii mele , fară sa vreau , probabil îndemnat de educaţia religioasă pe care am primit-o de la mama si bunicii mei , ori de câte ori eram trist simţeam nevoia sa îmi împreunez mâinile a rugăciune în faţa vreunei icoane prăfuite de scurgerea anilor . Aşa am făcut cunoştinţă cu sf ierarh Nicolae.. !!! Primul meu prieten… ce avea sa ma însoţească si sa ma facă sa ma” izbesc ” de prezenţa lui oriunde si oricând aveam nevoie . Chipul lui blând de bunic înţelegător îmi inspira încredere sa imi deschid sufletul si sa îi spun păsul ori de câte ori dădeam de bucluc  „Sfinte Nicolae , iar am intrat la apă …! Ce ma fac..? Dacă află mama…”…. si întotdeauna simţeam cum privirea lui pătrunzătoare si duioasă liniştea îndată apele învolburate ale sufletului meu hămesit de minuni . Nu trecea mult si……desigur stiti ce voi spune in continuare , aparea minunea . Toate se rezolvau de la sine iar eu ieşeam nevătămat din situaţie , prefacându-ma ca nu ştiu nimic si zâmbind dulce mamei . Dar mama a observat cu timpul ca este cineva care ma ocroteşte si zâmbea . Prietenul meu isi făcea apariţia ori de câte ori aveam probleme . Numai eu ştiu cât de prost ma simţeam in faţa lui ca rămâneam mereu dator , nu prea ii aprindeam candela , nu îi stergeam de praf icoana si , bineînţeles , apelam la dumnealui numai când aveam nevoie . Dar Sfântul ma iubea si nu spunea nimic . Cu timpul am înteles ca nu ar fi frumos din partea mea faţa de El sa fie o relaţie „pe interes”, aşa ca mi-am schimbat atitudinea si am început sa il preţuiesc . Anii au trecut . Privirea sfântului mi-a rămas întipărită în minte . O privire după starea inimii mele… ori drăgăstoasă şi dătătoare de nădejde , ori mustrătoare si fixă …. De-a lungul timpului au apărut alti „prieteni ; Sf.Mina , Sf Nectarie , Sf Spiridon , sf Anastasia , Sf Tomaida , sf Ioan Botezătorul , si poate continua şirul cu multi alţii . Toţi au farmecul lor si când te prinde , numai scapi , orice-ar fi . Au apărut in momente cruciale în viaţa mea , redându-mi şi arătându-mi frumuseţea unei vieţi creştine trăite într-un duh autentic ortodox , de dragoste . Nu mă mai mir când mă „izbesc „de ei….. .o iau de fiecare dată ca o favoare din partea lor de care nu sunt vrednic . Iubirea , tandreţea , gingăşia , autoritatea lor de sfinţi , sunt pentru mine atitudini ce îsi spun cuvântul in clipele grele ale vieţii . La oamenii din jurul tau nu găsesti întotdeauna răspunsurile întrebărilor ce îţi zvârcolesc creierii în nopţile pierdute şi în zilele monotone , in care ai dori sa iei o pauză din realitate . Dar la Sfinţi ….răspunsul te asteaptă întotdeauna  si depinde foarte mult de relaţia inimii tale cu sfântul respectiv , de credinţa ce o ai în cuvântul şi in faptele lui . Uneori e nevoie de timp ca sa iti raspunda la întrebări . Nu pentru ca nu ştiu răspunsul , ci pentru ca tu nu eşti pregătit sa îl afli . Diferenţa între oameni si sfinţi este ca ultimii îţi vor răspunde întotdeauna cu un adevăr , iar primii , prin natura lor patimasa , iti vor răspunde ce-i drept , nu intotdeauna , un adevăr puţin eronat . Dar sfinţii lucrează in primul rând prin oameni , pentru ca aşa a lasat Dumnezeu , ca oamenii sa îi îndrepte pe oameni . Dar sfinţii au lucrare sau iti vor raspunde prin oamenii lor , care ii iubesc , sau prin oamenii , care văzând minunea întâmplata cu ei se vor întoarce mai apoi la credinţă . Dar  Cea care mi-a îndreptat paşii si privirea spre primul meu  „prieten” a fost Maica Domnului . Cu privirea Ei lina mi-a astamparat toate furtunile sufletului , mi-apurtat paşii spre locuri nemaipomenite , mi-a descoperit suflete alese şi cel mai important ; mi-a dezvăluit cât de mare dar este dragostea Ei faţa de mine si faptul ca m-am născut ortodox . De aceea Ea si sfinţii sunt persoane cât se poate de vii in inima mea , nu numai prin prezenţă , ci si prin fapte . O bucurie si o frică sfânta  ma cuprinde ori de câte ori zăresc chipurile prietenilor mei dragi pe zidurile sau frescele bisericilor , chipuri ce imi zâmbesc uşor , îndemnîndu-ma la o împreună petrecere cu dânşii în rugăciune către Împărăteasă si către Arhiereul Cel Veşnic , Hristos .

Ps ; Am ţinut să vă împărtăsesc bucuriile din sufletul meu spre slava „prietenilor „mei şi a Împărătesei Cerurilor care mi-a aprobat îndemnurile năvalnice ale inimii mele sfioase de-a scrie aceste rânduri vouă , iar nu din alte considerente . Pănă la urma urmei eu sunt un muritor simplu ca şi voi…. Sa îmi fie iertată îndrăzneala ..

Ochii Caprui

Fotografie: Nici nu ştiu cum sa încep ....!Dar voi încerca prin cuvinte sincere si simple sa va împărtăsesc bucuria de nestăvilit ce o simt in adâncul inimii mele, ori de câte ori in viaţa mea ,îşi face apariţia câte unul din cei mai buni "prieteni" ai mei.Tin foarte bine minte ca in momentele grave ale vieţii mele,fară sa vreau ,probabil îndemnat de educaţia religioasă pe care am primit-o de la mama si bunicii mei,ori de câte ori eram trist simţeam nevoia sa îmi împreunez mâinile a rugăciune în faţa vreunei icoane prăfuite de scurgerea anilor.Aşa am făcut cunoştinţă cu sf ierarh Nicolae..!!!Primul meu prieten...ce avea sa ma însoţească si sa ma facă sa ma" izbesc " de prezenţa lui oriunde si oricând aveam nevoie. Chipul lui blând de bunic înţelegător îmi inspira încredere sa imi deschid sufletul si sa îi spun păsul ori de câte ori dădeam de bucluc "Sfinte Nicolae ,iar am intrat la apă ...!Ce ma fac..?Dacă află mama..."....si întotdeauna simţeam cum privirea lui pătrunzătoare si duioasă liniştea îndată apele învolburate ale sufletului meu hămesit de minuni.Nu trecea mult si......desigur stiti ce voi spune in continuare,aparea minunea.Toate se rezolvau de la sine iar eu ieşeam nevătămat din situaţie ,prefacându-ma ca nu ştiu nimic si zâmbind dulce mamei. Dar mama a observat cu timpul ca este cineva care ma ocroteşte si zâmbea.Prietenul meu isi făcea apariţia ori de câte ori aveam probleme.Numai eu ştiu cât de prost ma simţeam in faţa lui ca rămâneam mereu dator,nu prea ii aprindeam candela,nu îi stergeam de praf icoana si,bineînţeles,apelam la dumnealui numai când aveam nevoie.Dar Sfântul ma iubea si nu spunea nimic.Cu timpul am înteles ca nu ar fi frumos din partea mea faţa de El sa fie o relaţie "pe interes",aşa ca mi-am schimbat atitudinea si am început sa il preţuiesc.Anii au trecut. Privirea sfântului mi-a rămas întipărită în minte.O privire după starea inimii mele...ori drăgăstoasă şi dătătoare de nădejde,ori mustrătoare si fixă ....De-a lungul timpului au apărut alti "prieteni;Sf.Mina,Sf Nectarie ,Sf Spiridon,sf Anastasia ,Sf Tomaida,sf Ioan Botezătorul, si poate continua şirul cu multi alţii .Toţi au farmecul lor si când te prinde ,numai scapi ,orice-ar fi.Au apărut in momente cruciale în viaţa mea,redându-mi şi arătându-mi frumuseţea unei vieţi creştine trăite într-un duh autentic ortodox ,de dragoste .Nu mă mai mir când mă "izbesc "de ei......o iau de fiecare dată ca o favoare din partea lor de care nu sunt vrednic .Iubirea ,tandreţea ,gingăşia,autoritatea lor de sfinţi ,sunt pentru mine atitudini ce îsi spun cuvântul in clipele grele ale vieţii .La oamenii din jurul tau nu găsesti întotdeauna răspunsurile întrebărilor ce îţi zvârcolesc creierii în nopţile pierdute şi în zilele monotone,in care ai dori sa iei o pauză din realitate.Dar la Sfinţi ....răspunsul te asteaptă întotdeauna ,si depinde foarte mult de relaţia inimii tale cu sfântul respectiv,de credinţa ce o ai în cuvântul şi in faptele lui.Uneori e nevoie de timp ca sa iti raspunda la întrebări .Nu pentru ca nu ştiu răspunsul ,ci pentru ca tu nu eşti pregătit sa îl afli.Diferenţa între oameni si sfinţi este ca ultimii îţi vor răspunde întotdeauna cu un adevăr,iar primii,prin natura lor patimasa ,iti vor răspunde ce-i drept ,nu intotdeauna ,un adevăr puţin eronat.Dar sfinţii lucrează in primul rând prin oameni ,pentru ca aşa a lasat Dumnezeu ,ca oamenii sa îi îndrepte pe oameni .Dar sfinţii au lucrare sau iti vor raspunde prin oamenii lor ,care ii iubesc,sau prin oamenii ,care văzând minunea întâmplata cu ei se vor întoarce mai apoi la credinţă.Dar Cea care mi-a îndreptat paşii si privirea spre primul meu "prieten" a fost Maica Domnului .Cu privirea Ei lina mi-a astamparat toate furtunile sufletului,mi-apurtat paşii spre locuri nemaipomenite,mi-a descoperit suflete alese şi cel mai important;mi-a dezvăluit cât de mare dar este dragostea Ei faţa de mine si faptul ca m-am născut ortodox .De aceea Ea si sfinţii sunt persoane cât se poate de vii in inima mea,nu numai prin prezenţă ,ci si prin fapte. O bucurie si o frică sfânta. ma cuprinde ori de câte ori zăresc chipurile prietenilor mei dragi pe zidurile sau frescele bisericilor,chipuri ce imi zâmbesc uşor ,îndemnîndu-ma la o împreună petrecere cu dânşii în rugăciune către Împărăteasă si către Arhiereul Cel Veşnic,Hristos.

Ps;Am ţinut să vă împărtăsesc bucuriile din sufletul meu spre slava "prietenilor "mei şi a Împărătesei Cerurilor care mi-a aprobat îndemnurile năvalnice ale inimii mele sfioase de-a scrie aceste rânduri vouă ,iar nu din alte considerente.Pănă la urma urmei eu sunt un muritor simplu ca şi voi....Sa îmi fie iertată îndrăzneala..

Anunțuri

Un comentariu la “Sfintii prietenii mei -Sfantul Nicolae

  1. Ralu Daniela spune:

    Doamne, copil de Dumnezeu! Mi-ai bucurat inima cu trăirea ta. Este adevărat că ei ne ajută la fiecare pas într-o lucrare tăcută, neîncetată, nesesizată, conştientizată mai puţin faţă de măreţia ei. Mi-ai adus aminte de o întâmplare în care o doamnă pe care o iubeam din toată inima îmi aducea nişte acuzaţii în mintea ei şi prea puţin putea să-mi spună în cuvinte… însă starea de rău pe care o aveam eu era reală… m-am dus să mă culc. Atunci, în vis, a venit Măicuţa născătoare de Dumnezeu şi m-a mângâiat pe cap spunându-mi să mă liniştesc că nu s-a întâmplat nimic. Ar spune mulţi…. vise… da, un vis din care m-am trezit cu toată fiinţa limpezită, cu o pace adâncă pe care nu o mai cunoscusem şi nici purtat-o printre adormiţi… am ştiut exact ce am de făcut. Nu mai amintesc de iertare… atunci am aflat adevărul cuvintelor ,,nu ştiu ce fac”.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s