Bătrâna Estera

De-abia acum regina nopții , obosită peste măsură de traseul plin de miraj pe care îl parcurse în noaptea ce părea pe sfârșite , își împrăștia razele de aur în chip de rămas bun , dând semne că se retrage victorioasă asupra ceții lăptoase care  îi dăduse de furcă tot timpul nopții , în timp ce Estera, cu chipul ei îmbătrânit , privea cu luare aminte la o icoană a Precistei , ingăimând o rugă aprinsă , şoptită cu dor nespus printre buzele incercănate de trecerea vremii . Bătrânei îi plăcea în mod deosebit să înalțe rugăminți de foc în miezul nopții , atunci când natura prinde grai și își dezvăluie tainele și deapănă cu mult entuziasm povești uitate de muritorii de rând . De la ora 12 noaptea , când o rândunică râvnitoare ce fusese rânduită de Ziditor , să îi dea trezirea bătrânei într-un mod destul de elegant , dar și util (îi bătea cu al ei cioculeț în geamul fumuriu al ușii mici de stejar) și până când noaptea sleită de puteri făcea loc zilei ce se năștea din focul roșiatic albăstrui al zorilor , bătrâna Estera se ruga . Și nu se ruga oricum , ci spunea multe rugăciuni pe de rost , dând naștere în asemenea momente de o sensibilitate extraordinară la un pârâuaş de lacrimi , ce își făcuse din obrajii ei luminoși , albie strălucitoare . Tinerețea și-o petrecuse ca fiecare om obișnuit : creând o familie din care făceau parte împreună cu ea , un soț iubitor și trei copii ascultători . Ca oricărui om cu frică de Dumnezeu , viața îi rezervase Esterei multe neajunsuri , necazuri , situații limită , oameni care aveau să o părăsească în curând și oameni care la prima vedere , nu păreau să semene cu descrierea normală a celor care aveau să îi fie stâlpi de sprijin pe parcursul multor și îmbelșugați ani de evenimente . Pe lângă familia extraordinar de afectuoasă care o avea , Cel Preaînalt avea să îi ofere ca sprijin un om de care Estera , își va fi făcut cunoscute adâncurile inimii sale în totalitate . Acest om era părintele Anastasie , duhovnicul ei . Estera nu fusese o fire religioasa în copilăria ei pe care o petrecuse în sânul bunicilor de la țară . Își amintea cu nostalgie bătrâna cum bunica ei , duminică dimineața o zgâlțâia puțin pe nepoata ei „preferată”, trăgându-o jos de pe prichiciul de la soba încă caldă și sărutându-o ușor pe frunte în semn de „Bună dimineața !”, îi spunea cu glas domol , așa ca printr-un vis ;
– Estera , vezi că mă duc la sf Biserică . Nu mai dormi mult , că nu e bine . După ce te vei trezi să ai grijă de animale….Te las copilă .. !…răsună tot mai lin și mai îndepărtat glasul domol al bunicii…

(va urma)

Ochii Caprui

Fotografie: Bătrâna Estera

De-abia acum regina nopții , obosită peste măsură de traseul plin de miraj pe care îl parcurse în noaptea ce părea pe sfârșite, își împrăștia razele de aur în chip de rămas bun, dând semne că se retrage victorioasă asupra ceții lăptoase care se îi dăduse de furcă tot timpul nopții, în timp ce Estera, cu chipul ei îmbătrânit , privea cu luare aminte la o icoană a Precistei , ingăimând o rugă aprinsă , şoptită cu dor nespus printre buzele incercănate de trecerea vremii. Bătrânei îi plăcea în mod deosebit să înalțe rugăminți de foc în miezul nopții, atunci când natura prinde grai și își dezvăluie tainele și deapănă cu mult entuziasm povești uitate de muritorii de rând. De la ora 12 noaptea , când o rândunică râvnitoare ce fusese rânduită de Ziditor , să îi dea trezirea bătrânei într-un mod destul de elegant , dar și util (îi bătea cu al ei cioculeț în geamul fumuriu al ușii mici de stejar) și până când noaptea sleită de puteri făcea loc zilei ce se năștea din focul roșiatic albăstrui al zorilor, bătrâna Estera se ruga. Și nu se ruga oricum , ci spunea multe rugăciuni pe de rost , dând naștere în asemenea momente de o sensibilitate extraordinară la un pârâuaş de lacrimi , ce își făcuse din obrajii ei luminoși , albie strălucitoare. Tinerețea și-o petrecuse ca fiecare om obișnuit: creând o familie din care făceau parte împreună cu ea, un soț iubitor și trei copii ascultători .Ca oricărui om cu frică de Dumnezeu, viața îi rezervase Esterei multe neajunsuri , necazuri , situații limită , oameni care aveau să o părăsească în curând și oameni care la prima vedere, nu păreau să semene cu descrierea normală a celor care aveau să îi fie stâlpi de sprijin pe parcursul multor și îmbelșugați ani de evenimente. Pe lângă familia extraordinar de afectuoasă care o avea , Cel Preaînalt avea să îi ofere ca sprijin un om de care Estera , își va fi făcut cunoscute adâncurile inimii sale în totalitate. Acest om era părintele Anastasie, duhovnicul ei. Estera nu fusese o fire religioasa în copilăria ei pe care o petrecuse în sânul bunicilor de la țară. Își amintea cu nostalgie bătrâna cum bunica ei, duminică dimineața o zgâlțâia puțin pe nepoata ei "preferată", trăgându-o jos de pe prichiciul de la soba încă caldă și sărutându-o ușor pe frunte în semn de "Bună dimineața !", îi spunea cu glas domol , așa ca printr-un vis ;
 - Estera,vezi că mă duc la sf Biserică.  Nu mai dormi mult , că nu e bine. După ce te vei trezi să ai grijă de animale....Te las copilă .. !...răsună tot mai lin și mai îndepărtat glasul domol al bunicii...

(va urma)

Ochii Caprui

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s