Batrana Estera (2)

Iar bunica mândră de așa nepoată cuminte, cu un zâmbet ștrengar în colțul gurii , adăuga și următoarele cuvinte pe un ton puțin mai înțepat , dar totuși diplomatic :-Vezi când vin înapoi , fata babii , să nu te găsesc tot așa visând până la asfințitul soarelui , că nu-i frumos în fața Domnului să facem așa. O viață avem și p-aia o dormim…?!! Dar Estera se întorsese liniștită pe cealaltă parte , lăsând nepăsătoare ca întotdeauna , bunica să își termine predica în pace . Și , ca nu cumva să își supere aliatul de bază , șoptea somnoroasă așa printre dinți -Da, mamaie ….las’ că m-oi trezi eu și când vei veni , vei găsi totul făcut așa cum mi-ai spus și după ce termină ce avu de spus , Estera adormi la loc , chipurile , cu un ochi pe jumătate deschis pândind silueta firavă a bunicii , care se îndepărta liniștită că nepoata ei preferată îi va da ascultare .

Bunica Esterei era o fire evlavioasă , cu multă frică de Dumnezeu și milă de săraci . Soțul ei , un om pașnic și moale de caracter , o iubea nespus de mult pentru firea ei darnică și săritoare la nevoie . Și el la rândul lui  , deși era gârbovit sub povara anilor ce se perindaseră cu duiumul sub privirea ageră a ochilor săi albaștri , totuși nu contenea să facă osteneală , mai ales noaptea la rugăciune . Bunicul Esterei era un om tăcut , ce respira rugăciune . Învățase a se ruga trecând prin cumpenele vieții . Nu o dată sau de două ori moartea îi respirase în urechi , râzându-i haotic . Dar el avea nădejde și evlavie mare la Stăpâna Îngerilor , cum îi plăcea lui să o numească în mod deosebit pe Măicuța Domnului . De foarte multe ori a rugat-o cu lacrimi în suflet să îndepărteze nenorocirile ce păreau că nu se mai opresc . Și Maica Domnului l-a ascultat de fiecare dată . Tocmai de aceea de ani mulți , lumina puternică a unei candele mari puse în cinstea unei icoane vechi a Precistei , mângâia cu îndestulare chipurile obosite , venite de la munca câmpului , a celor doi bătrâni .

Din păcate acești bătrâni cu inimă dârză , aveau să piardă unica lor fiică , Melania , la câțiva ani de la binecuvântata naștere a Esterei . Mama Esterei a murit de tuberculoză . Totuși bătrânii au avut grijă ca fata lor să moară spovedită și împărtășită . Fiecare dintre ei o pomenesc în rugăciunile lor , convinși că Hristos a luat la El un suflet pe care îl iubea foarte mult .
(va urma)
Ochii Caprui

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s