Era dimineata unei zile de Craciun ..

Aseară ma plimbai stingher prin sufletul meu . Paseam cu pasi grabiti , pe carari intortocheate , dorind cu dinadinsul sa imi găsesc liniştea .  Eram apasat de gânduri negre se vede .
In sufletul meu încrîncenat de atâta durere omenească , nu imi găseam tihna mult dorita , iar acest lucru imi dădea o stare de agitaţie interioara extraordinară . Ma gândeam la rautatile oamenilor , la felul cum m-au tratat si ma tratează , dupa cât bine le-am făcut . Si ma gândeam cu voce tare….Unde este Dumnezeu sa imi aline durerea ?; de ce trebuie sa trec prin asta ?…. si altele ca acestea ,care ma chinuiau îngrozitor .
Având această stare jalnică , intr-un moment de slăbiciune sufleteasca , m-a podidit plânsul, si lacrimi mari si amare , apăsătoare chiar , au inceput sa curga năvalnic din ochii caprui , tristi si goi ai fiinţei mele .
Era un moment sublim de descărcare , in care eu ma intalneam cu mine , sa imi spun durerea , sa imi cer socoteala si sa pun la punct un nou plan de supravietuire in arena vieţii Da….aveam nevoie sa ma descarc !!!
In acest peisaj trist si monoton , deodată imi rasuna clar in urechi , exact ca un clinchet cristalin al unui clopoţel , o voce blanda si totodată autoritara ;
– Tu crezi ca Eu nu sufăr văzându-te aşa ?
M-am uitat profund mirat sa văd de unde vine glasul domol ce imi mângâia auzul . Nu mi-a venit sa cred ochilor…..era Hristos cu chipul blând , cu ochii mari , albastri ca cerul senin al unei dupa amieze de vară secetoasa , cu parul auriu , ce se revărsa lin peste umerii frumos alcatuiti  , întocmai cum se revarsa lumina blanda a unui apus de soare , peste muntii uitati de veacuriai României .
Da… Hristos statea in faţa mea , iar eu ma pierdusem cu firea . Nu stiam ce sa raspund . Si printre sughituri de plâns , am reusit sa incheg cu greu două-trei cuvinte ;
-Da , Doamne….dar durerea ma apasă si nu ştiu ce sa fac…am rostit indreptatindu-ma sfios
– Ti-am trimis ispita , dandu-ti Harul Meu , vrând sa te incununez in săvârşirea faptei bune….si tu acum plângi si te dai bătut ….spuse cu glas domol Mîntuitorul . Când ai sa inveti sa iubesti , sa ierti in numele Meu si sa rabzi pentru dragostea Mea toate suferinţele vieţii acesteia trecătoare..?  Te plângi ca te-au ranit oamenii pe care i-ai iubit…?!!  Dar Eu care va rabd pe toţi până la ultima clipă a fiecaruia , asteptând cu ardoare si legandu-ma de orice fapta bună cât de mica , un gest , un gând , un surâs , o vorbă , o privire adresata aproapelui in numele Meu , pentru a va putea mantui ?!!  Oare Eu nu sufăr…?
In clipa aceea m-am uitat adânc in ochii Lui mari….si m-am pierdut . Era atâta dragoste …atâta durere..atâta răbdare . M-am simţit ruşinat de atitudinea mea egoistă in privinţa oamenilor , de lipsa mea evidenta de credintă , de neputinta mea de a face faţa vieţii ….si am ingenuncheat smerit…tacut , cu ochii rugatori ce stăteau atintiti si nu se puteau dezlipi de persoana Mantuitorului .
-Ochi caprui …dacă Ma iubesti..pazeste poruncile Mele…si mai ales porunca Iubirii .  Orice om pe care ti-l trimit , e o comoară deosebit de frumoasa si valoroasă in ochii Mei . Eu M-am răstignit pentru aceste comori  , le dau in fiecare zi Sângele Meu si Trupul Meu , am patimit si patimesc multe pentru ei…si ştiu ca există o zi in viaţa fiecaruia dintre ei , când se va ivi sansa de a Ma intâlni , când ranita fiindu-i inima de dragostea Mea , Ma va cauta . Tocmai de aceea Eu am răbdare , si ii iert sau ii îndrept din dragostea nemăsurată ce le-o port . Fii si tu aşa ….si vei lua plata unei slugi bune si credincioase . Îngăduie cu măsura , rabdă cu iubire , iartă cu devotament , iubeşte fara limite , sufera pentru dragostea ce ti-o port si respecta faptura mâinilor Mele…iar Eu , Cel ce iti stiu neputintele si iti înmulţesc talantii , te voi răsplăti dupa măsura dragostei tale si in veacul de acum si in cel ce va sa fie.
Zicând acestea , m-a binecuvântat pe crestet si am simţit cum lumina dragostei Lui se contopeste cu fiinta mea trista .
Abia in clipa aceea am inteles de ce si cum Dumnezeu e iubire .
-Iar dacă vrei sa fii un ostaş bun , continuă Mântuitorul…cauta-Ma si vezi-Ma in toate lucrurile din viaţa ta , in toţi oamenii dimprejurul tau , spovedeste-te des si sincer , fa ascultare de duhovnicul tau , căci prin gura lui Eu graiesc …si cheama-Ma neîncetat in orice fapta sau cuvânt de-al tau….
-Faca-se voia Ta Doamne !!! am răspuns eu umil , pomenindu-ma singur in sufletul meu scaldat acum intr-o lumină lina .
….si m-am trezit…cu ochii mei caprui , scaldati in lacrimi mari de bucurie si recunostinta …privirea mi se oprise la zâmbetul de pe chipul Mantuitorului din icoana de pe perete . Era in dimineaţa unei zile de Crăciun .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s