Despre surasul durerii

 

Când oamenii uită de unde au plecat , Dumnezeu le aduce aminte. Și le aduce aminte așa cum numai El știe să o facă. Tocmai pentru a-i îndrepta pe cărarea mântuirii, a le reda sensul vieții alături de El și bunătatea Sa. Dar până te înveți cu durerea , gânduri negre îți răscolesc asurzitor văzduhul tulburat al inimii. La prima vedere , totul pare de o normalitate ieșită din comun .Dar nu e așa. Dumnezeu nu pedepsește, ci mai degrabă îndreaptă pedepsind cu vederea consecințelor propriilor noastre fapte.
Eu , cel puțin, mi-aduc aminte cu multă trezvie fiecare clipă de durere din viața mea. O retrăiesc îndelung. Deși înțeleg rostul profund al ei în viața mea , rana e acolo. Și probabil e acolo lâncezând tocmai pentru că nu am învăţat încă să mă las în voia Domnului. Asta nu înseamnă că nu m-am împăcat cu trecutul. Nu !!! M-am împăcat trăind prezentul cu bucurie, dar consecința faptelor mele încă plutește deasupra evenimentelor care tind să apară în viață. Am certitudinea că sunt mulți oameni care împărtășesc același sentiment la fel ca mine.
Și vor mai fi cu siguranță.
Când cineva drag te părăsește, dând birul vieții, respectând legământul morții, atunci Dumnezeu ți-aduce aminte cine și ce ești și cât poți tu fără El. Nu îți mai rămâne decât să te rogi cu ardoare , cu intensitatea focului rugăciunii convinsă de ea însăși că prin credință poate muta munții din loc. S-a dus așa zisul sprijin al tău până la clipa revederii din momentul învierii de obște. Îți rămâne doar Dumnezeu și tu , care trebuie să te schimbi , să te adaptezi la noua ta viață. Atunci se vede credința adevărată, tăria ta de caracter. Atunci se vede dacă ai puterea să vezi mai departe, să fii convins că firul vieții nu s-a rupt aici, la această pierdere. Prin Dumnezeu renaști, te educi, exiști, evoluezi, înviezi, devii nemuritor. Cred că dacă durerea nu ar exista, aș cere-o de la Dumnezeu să mi-o dea , știind cât de mult pot fi educat prin intermediul unui surâs de al ei. Dumnezeu iți dă și puterea de a merge mai departe, dar cu o singură condiție; să Îl lași să fie cu tine. Singur nu ai voie.
Bucuria e fericirea clipei . Dar și durerea când e înțeleasă pe deplin, are bucuria ei.

” În anii durerii am învățat să mă rog.”(protosinghelul Antim Găină)

Ochii Caprui

 

Fotografie: Despre surâsul durerii

         Când oamenii uită de unde au plecat , Dumnezeu le aduce aminte. Și le aduce aminte așa cum numai El știe să o facă. Tocmai pentru a-i îndrepta pe cărarea mântuirii, a le reda sensul vieții alături de El și bunătatea Sa. Dar până te înveți cu durerea , gânduri negre îți răscolesc asurzitor văzduhul tulburat al inimii. La prima vedere , totul pare de o normalitate ieșită din comun .Dar nu e așa. Dumnezeu nu pedepsește, ci mai degrabă îndreaptă pedepsind cu vederea consecințelor propriilor noastre fapte. 
   Eu , cel puțin, mi-aduc aminte cu multă trezvie fiecare clipă de durere din viața mea.  O retrăiesc îndelung. Deși înțeleg rostul profund al ei în viața mea , rana e acolo.  Și probabil e acolo lâncezând tocmai pentru că nu am învăţat încă să mă las în voia Domnului. Asta nu înseamnă că nu m-am împăcat cu trecutul.  Nu !!! M-am împăcat trăind prezentul cu bucurie, dar consecința faptelor mele încă plutește deasupra evenimentelor care tind să apară în viață. Am certitudinea că sunt mulți oameni care împărtășesc același sentiment la fel ca mine. 
  Și vor mai fi cu siguranță. 
     Când cineva drag te părăsește, dând birul vieții, respectând legământul morții, atunci Dumnezeu ți-aduce aminte cine și ce ești și cât poți tu fără El. Nu îți mai rămâne decât să te rogi cu ardoare , cu intensitatea focului rugăciunii convinsă de ea însăși că prin credință poate muta munții din loc. S-a dus așa zisul sprijin al tău până la clipa revederii din momentul învierii de obște. Îți rămâne doar Dumnezeu și tu , care trebuie să te schimbi , să te adaptezi la noua ta viață. Atunci se vede credința adevărată, tăria ta de caracter. Atunci se vede dacă ai puterea să vezi mai departe, să fii convins că firul vieții nu s-a rupt aici, la această pierdere. Prin Dumnezeu renaști, te educi, exiști, evoluezi, înviezi, devii nemuritor. Cred că dacă durerea nu ar exista, aș cere-o de la Dumnezeu să mi-o dea , știind cât de mult pot fi educat prin intermediul unui surâs de al ei. Dumnezeu iți dă și puterea de a merge mai departe, dar cu o singură condiție; să Îl lași să fie cu tine. Singur nu ai voie. 
       Bucuria e fericirea clipei . Dar și durerea când e înțeleasă pe deplin, are bucuria ei. 

        " În anii durerii am învățat să mă rog."(protosinghelul Antim Găină)

Ochii Caprui

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s