La ordinea zilei

Îți voi spune câteva cuvinte suflete drag despre un sentiment deosebit de molipsitor , care în ultima vreme , a început să ia amploare tot mai mare în rândul tinerilor din ziua de astăzi. Este vorba despre acea rană fumegândă pe care ți-o provoacă iubirea. Da , vreau să îți spun câteva cuvinte despre gelozie , această boală detestabilă a sufletelor slabe , acest vierme înfricoșător de hotărât și neînduplecat ce nu știe să ierte nici măcar o secundă inima aceluia în care se afundă , sub diferite pretexte și forme , pentru a-şi duce lucrarea sa până la capăt cu orice preț. Devii gelos pentru că nu ești, înainte de toate , sigur pe tine. Repet : sigur pe tine , deci nu pe sentimentul de loialitate al celui pe care îl iubești. Când nu ești sigur pe tine este semn concret că nu te cunoști si nu ai încredere deloc sau foarte puțină în mila lui Dumnezeu și în tine. Iar această atitudine de nesiguranță , pornind de la neîncrederea în tine , se va transforma în frica de a nu pierde pe celălalt , deoarece tu crezi că, sau mai bine zis , tu îl vezi pe celălalt asemenea ție , adică la fel de fricos de a te pierde. Frica de a nu pierde pe celălalt se va transforma foarte repede în posesivitate, iar posesivitatea în gelozie maximă. Am explicat întreg procesul de înrâurire a acestui sentiment asupra sufletului uman. Voi explica și consecințele acestei otrave fără leac pentru cel ce nu voiește să audă de el. Când devii gelos sau posesiv , îngrădești în chip simțitor libertatea celui pe care tu afirmi cu tărie că îl iubești și îi vrei numai și numai binele. Îngrădindu-i libertatea , îl obligi automat la o schimbare bruscă. Ce se va întâmpla cu el după aceea ? Ce schimbări va suferi ? Cât la suta va mai fi cel de care te-ai îndrăgostit acum câteva luni ? Îți voi spune cu bucurie suflete drag. Va fi 30% din cel care l-ai cunoscut sau chiar mai puțin decât atât. De dragul tău , nu va avea puterea sa te supere și se va schimba într-un om fals, o iubire falsă. Va râde de față cu tine ; va zâmbi ; va plânge ; se va mima pe el însuși ; se va autopăcăli că e fericit lângă tine . Și toate acestea ca să nu te piardă. Sau mai rău de atât : se va închide în sine ; va tăia legătura cu prietenii, cu societatea, cu oamenii, cu tot . Asta ca să nu îți dea niciun motiv de gelozie și mai ales, să îți inoculeze falsa impresie buna că ai totul este sub control. Dar fericit nu va fi niciodată. Sufletul lui va clocoti de durere și nu se va înțelege pe sine însuși cum de a ajuns aici. Iar farmecul pe care l-a avut la începuturi îl va pierde cu desăvârșire. Și atunci nu va mai fi nici o atracție. De aici încolo, certuri și discuții .Cine le-a dat naștere ? Tu care prin gelozia ta posesiva, demonică chiar as putea spune , l-ai obligat de dragul tău să fie un om fals ? Sau el că nu a avut discernământ și putere să se opună cât se poate de natural acestei schimbări ? Amândoi !!!….spune tribunalul minții mele analitice. Iar când se ajunge aici , relația se rupe pe motiv de incompatibilitate . Vinovați cu viețile distruse după câțiva ani.
Unde a fost Dumnezeu în toată relația asta ? Dar bunul simt și grija cea bună pentru celălalt ? Dar respectul pentru libertatea lui ? Întrebări ale căror răspunsuri evazive nu vor invada probabil viitorul nimănui. Și atunci o luăm de la capăt doar dacă am avut imensa certitudine că am învățat ceva bun din greșelile noastre. Știți care e diferența între doi amici și doi prieteni buni ? Dacă nu știți v-o spun eu. Doi amici buni care își respectă libertatea de opinie a fiecăruia dintre ei se pot transforma în doi prieteni cu o relație frumoasa, dar invers nu. Doi prieteni nu mai pot deveni niciodată aceeași amici care s-au cunoscut. De ce ? Pentru că traumatismele relației au schimbat câmpul psihic al inimii amândorura. Se pot saluta foarte politicos. Pot vorbi unul altuia extrem de frumos. Dar aceleași simțăminte sfinte cu aceeași intensitate nu le mai pot avea niciodată, din păcate.
Acum , dacă ești gelos suflete drag , trebuie să admiți în primul rand că ești bolnav. De aici încolo să ai mai multă încredere în Dumnezeu și în tine. Să te rogi mai mult pentru celălalt decât sa îl urmărești. Să fii convins că un om puternic ar studia pe celălalt numai în deplină libertate, fără nici cea mai mică restricție. Are conștiință ? E destul. Dacă te va înșela , rugăciunea Îți va descoperi totul despre el și chiar îl va îndepărta la un moment dat din viața ta. Dragostea adevărată e în deplina libertate a duhului. A iubi înseamnă a fi liber de orice teamă și a-ți asuma răspunderea din plin a responsabilităților acestei libertăți. Dacă Dumnezeu ne-ar păzi cu forța și ne-ar obliga să ne mântuim de dragul Lui ? Unde mai este liberul arbitru, taina care definește omul ? Vezi suflete drag, Dumnezeu nu e gelos pe păcatul pe care îl iubim mai mult decât pe El, ci doar îl doare. Ce Îl doare la noi ? Faptul că vrem să fim slabi în fața păcatului și suntem cât se poate de comozi și nehotărâți când vine vorba, să luăm în serios responsabilitățile ce țin de sufletul nostru, al fiecăruia. Dacă vrei poți să te schimbi de astăzi suflete drag. Sper că nu ți-ai odihnit privirea în van pe rândurile pe care ți le-am scris cu duioșie. Vei face ceva chiar astăzi.
Ochii Caprui

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s