Dragostea pentru duhovnic

Imi aduc aminte cu multă nostalgie de prima oară când m-am spovedit cu adevărat . Eram frământat de gânduri negre . Călcasem pe bec si diavolul avea grijă sa imi aducă aminte din secundă in secundă , ce fel de mare păcătos sunt,oare ce va spune duhovnicul si dacă nu ar fi soluţia cea mai bună sa mai amîn un pic spovedania , barem până ma adun si eu un pic .  Da , faine gânduri , nu ? Aşa am zis si eu . Dar luasem deja hotărârea ca sa ma spovedesc sincer , fie ce-ar fi,nu puteam trăi cu acest coşmar
Aşa ca mi-am luat inima-n dinţi , am făcut o Cruce mare si mi-am zis : „Ochii Căprui ,dacă scapi si de hopul acesta ,înseamna ca L-ai prins pe Dumnezeu de un picior”. Am ajuns Duminica la slujbă . La sfârsitul ei , l-am rugat pe părintele sa ma spovedeasca . Pentru prima dată-n viaţa mea , aveam emoţii extraordinar de mari .  Am început sa ma spovedesc , luându-o mai pe ocolite . Duhovnicul m-a simţit repede , si,deşi era o fire autoritară,nu m-a mustrat deloc . A trecut cu vederea si mi-a explicat blând , cu de-amănuntul , cum si de unde a început căderea mea . Eram total ravasit de situaţie . De unde stia el totul despre mine ? Cum de a descris fiecare simtamant al inimii mele ? Mai auzisem eu de duhovnici care pur si simplu vedeau in tine , dar acum trăiam ceea ce auzisem cândva .
Am apreciat la sfintia sa că ,a stiut sa redreseze situaţia ,si atunci când ma simţeam mai prost , mi-a zâmbit dulce,m-a privit cu ochi duioşi si mi-a spus ;
-Nu e atât de gravă căderea ta , cât faptul ca nu ai oprit-o din start . Cu păcatul nu discuti , nu porti tratative . Ai căzut ? Nu-i nimic…ridică-te si mergi inainte . Ori de câte ori se întâmplă sa cazi , nu deznădăjdui . Ridică-te , aducându-ţi aminte ca Hristos te iubeşte si vrea sa fii un ostaş bun . Fii aspru cu gândurile tale si numai înghiti niciodată momeala vrăjmaşului de-a amâna spovedania . Asta este cea mai mare cădere a ta : Amânarea Pocainţei . Nu ai voie .
Toate acestea le spunea cu o duioşie in glas . Se vedea din tonul vocii sale de tata iubitor ca ii parea rau pentru mine , ca ma iubea mult , dar nu mi-o arata tot timpul . Am conştientizat adânc cele spuse . Mi s-au întipărit in suflet . Din acea clipă m-am simţit alt om . La sfârşit , duhovnicul mi-a spus cu dragoste in privire ;
– Uite,faci acest canon si după ce l-ai făcut ,vii sa te împărtăsesc..!
Nu mi-a venit sa cred urechilor ! Se vede ca până atunci eu nu imi cunoscusem duhovnicul . Am plecat liniştit . Imi venea sa zbor de bucurie. Aşa de uşor ma simţeam .
De atunci,duhovnicul a devenit pentru mine un prieten nemaipomenit de bun. Il simţeam aproape de mine , de sufletul meu . Si orice faceam ii spuneam cu simplitate,fara sa ma dezvinovatesc . Exact cum face un copil mic faţa de tatăl sau . Anii au trecut si curgerea vremii mi-a aratat ca,dintre atâtia cunoscuti si oameni in care mi-am pus nădejdea,duhovnicul a fost cel care nu mi-a intors spatele niciodată . Mi-a dat canon , m-a mustrat , dar iubirea lui a rămas aceeaşi pentru mine . La început , ca orice om , il idolatrizam . Si aici am greşit foarte tare , pentru ca mi-am pus nădejdea in dumnealui si am uitat ca si el este om inainte de toate . Dezamăgirea a fost pe măsura . Apoi , judecându-l mult timp in mintea mea pentru greselile frecvente pe care le vedeam la el , sufletul meu a prins o crusta si simţeam ca nu ma mai pot spovedi la sfintia sa . Până intr-o bună zi când , la spovedanie , a început el sa imi spună gândurile de judecată ce le aveam asupra lui . Si-a cerut iertare dacă mi-a greşit si mi-a spus ca judecandu-l , pun o barieră intre mine si el , lucru foarte daunator sanatatii mele duhovnicesti . Mi-a mai spus ca , dacă voi continua in acest ritm cu judecata , aşa voi face cu orice duhovnic . Vorbele lui m-au trezit la realitate . M-am maniat pe mine , am inceput sa plâng si sa constientizez greseala care o făcusem atâta timp . Nu el era de vină , ci eu eram ! Bietul om a fost alături de mine atâta amar de vreme si eu il judecam aspru pentru cea mai mică greseală ! Din acel moment am luat hotărârea sa ma schimb pe mine , nu pe alţii . De atunci imi preţuiesc duhovnicul , nebagand in seamă greselile sau neputinţele lui de om si râvnind ceea ce are mai scump ; dragostea lui de Dumnezeu si de oameni .
Ochii Căprui
Anunțuri

2 comentarii la “Dragostea pentru duhovnic

  1. […] via Dragostea pentru duhovnic | Ochii Caprui Blog. […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s