Soarele mi-a spus candva

O dâră de vânt fuge jucăușă din fața blândă a soarelui ce încă nu s-a săturat , de veacuri întregi , să lumineze fața atâtor oameni ce s-au plimbat în timp pe suprafața Pământului. Și dacă ar avea gură să vorbească despre oameni , Bunul Soare , și-ar da cu siguranță drumul la vorbă , povestindu-ne la gura sobei în plin fapt de amurg, câte au văzut ochii lui pe lumea asta. Dar poate dacă îl rugăm frumos , cred că nu s-ar supăra , sau chiar ar fi încântat ca în seara asta , să ne divulge câteva din experiențele domniei sale. Sigur povestirea sa ar fi ceva de genul acesta ;

Ochii mei au văzut multe , mult mai multe decât aș avea eu timp vreodată să stau să vă povestesc amănunțit despre această făptură minunată , cununa creației divine, omul. Cert este că istoria se repetă la nesfârșit , pentru că patimile omenești sunt aceleași . Poate unele apar sub altă formă, dar sunt aceleași. Mânia este aceeași ca la începutul lumii ; mândria luciferică tot la fel acaparează omul. Invidia, gelozia, perfidia, părerea de sine, trufia, dorința de afirmare pe nedrept și de clădire a fericirii proprii pe nefericirea altuia , lăcomia de avere și câte alte patimi. Ici colo, câte o Julieta așteptând înfrigurată de căldurile pasionale ale iubirii ce i se zbate puternic în pieptu-i fraged , cuvintele calde de iubire ale vreunui Romeo nu prea punctual la întâlnire. Dincolo , în altă parte , o altă Catherine de Medici pregătind intrigi , clădindu-şi fericirea pe cadavrele vreunui Nostradamus nou apărut sau punând la cale moartea vreunui cavaler ce-ar urma la tron. În sălașele primitoare ale falnicilor munți , aceeași pustnici ascetici , ce ard de dor Dumnezeiesc și însetează de apa Vieții , neștiuți de oameni , trăind aievea parcă mai tot timpul în adânc de noapte , își înalță cu smerenie rugăciunile pline de har , rostind cu lacrimi sufletești puternicii psalmi ai lui David pentru vreun suflet nevoiaș , aflat la ananghie. Și în timp ce aceștia se roagă înfocat pentru soarta lumii, în aceeași clipă , sub aceeași tăcere a nopții , desfrânații sub impulsurile plăcerii , gustă nesățioşi din cupa vreunui demon al carnalului , trăind impresia extensiei clipei.
Dacă am avea ochii acelei clipe , am putea observa în aceeași secundă , în cu totul altă parte , vreo mamă abătută , plină de grijile zilei de mâine , privindu-si duios copiii ce dorm liniștiți , spunându-si durerile în fața vreunei icoane a Precistei, afumate de trecerea timpului . Iar vreun Sfânt , ca sf Nicolae sau sf Spiridon sau sf Parascheva , aflandu-se în spatele mamei , privindu-o cu multă cucernicie și ducând cu multă bunătate rugăciunile ei în fața lui Dumnezeu, mijlocind cu multă dragoste pentru ea și familia ei.
La fel de neobosiți ca și Sfinții ce lucrează taina mântuirii neamului , sunt și diavolii a căror ură față de om, nu îi lasă să poată pierde nici cea mai neînsemnată secundă în vederea îndeplinirii scopului lor de a face necontenit rău omului. În cea mai amărâtă dugheană de la țară sau de la oraș , în aceeași clipă , doi bețivi , îndemnați de duhuri rele , înțelegând greșit respectul ce și-l poartă unul celuilalt , își dau cu sticlele în cap unul altuia în chip de noroc, sub privirile înspăimântate ale vreunei crâşmărițe de curând angajate.
Altundeva , sevrajul își spune nemilos cuvântul la adresa vreunui om ce vrea să pară de altă natură decât l-a creat Cel de Sus , evadând din realitate sub influența vreunui moment fermecător de marijuana.
Tot atunci , dangătul vreunui clopot ruginit anunță adormirea sau începerea marșului cortegiului funerar a vreunui om de vază al societății de atunci. Moartea nu alege , ci doar își ia dreptul la fel de zâmbitoare de fiecare dată când are ocazia.
La fel poate , în aceeași clipă, scâncetul deranjant a vreunui prunc nou născut în maternitate , sub ochii calzi ai mamei fericite la culme , anunță viața.
În timp ce Dumnezeu , pe scaunul milostivirii Sale este implorat de Maica Domnului și de Sfinții Lui să mai dea o șansă omenirii , în același timp , Satan își măsoară viclenia cu credința săracă a omului , pregătind picătură cu picătură , an cu an , căderea acestuia din urmă , cu multă răbdare și mult tact. Și toate acestea ce ți le-am povestit , se întâmplă sub ochii fiecare dintre noi , în doar o singura clipă .Chiar dacă istoria se repetă , un singur lucru s-a schimbat. Dragostea dintre oameni. Lipsa ei e tot mai evidenta. Nu ne stă în putință să schimbăm lumea și nici nu ni se cere acest lucru. Dar stă în putința noastră , a mea, a ta, a tuturora , să devenim mai buni , mai iertători, mai blânzi, mai îngăduitori cu ceilalți.
Tot ce ți-am scris , Dumnezeu stie și vede . Și așteaptă un răspuns de la tine. În măsura în care tu te vei schimba în bine, în aceeași măsură se va schimba și lumea din jurul tău. Soarta lumii depinde de soarta ta. Nu îți place istoria și timpul de care aparții ? Atunci hai să scriem istorie împreună , ținându-ne de mână …schimbându-ne în bine.

Ochii Caprui

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s