Anotimpuri

Acum când cerul palid , într-un strigăt înăbușit își mușcă buzele sângerii ale zorilor, când toamna , ca o fermecătoare doamnă a nostalgiei , își întinde peste umerii săi de pământ călduț , voalul unor dimineți brumate în chip politicos de mesager al iernii ce va să fie, iarna pare îndrăzneață. O îndrăzneală binecuvântată în chip de salut prietenos , de strângere de mână călduroasă cu surata ei , toamna. Anotimpurile se înțeleg din privirea zilei. Nu au de gând să dea buzna una în viața celeilalte. Felul cum ele se desfășoară în precederea întâietății nu este un” meeting ” de pace , provocat de rezolvarea pretențiilor vreuneia dintre ele. Își știe fiecare locul și data desfășurării. Două prietene bune, iarna cu toamna. Știu ce înseamnă respectul . Poate din când în când, provocate de gândurile păcătoase ale omului , exprimate prin o purtare neadecvată cu demnitatea regală ce ar trebui să caracterizeze natura sufletească a acestei ființe celeste, omul, anotimpurile mai trag câte o ceartă micuță. Când vezi că iarna cu fruntea înnegurată mai aruncă câte o palmă de zăpadă pe fața nostalgică a toamnei, o face ca să mai astâmpere mersul jucăuș al vântului . Dar niciodată anotimpurile nu și-au aruncat vorbe grele una alteia. Când a fost vorba de un conflict între ele, cât de micuț acolo, întotdeauna una din ele a știut să se retragă.
Te miri că nu mai vezi nămeții colosali de altădată ? Sau că toamna nu mai apucă , sărăcuța , să își numere în întregime bobocii ? Sau că primăvara , își face apariția târziu , sfioasă, doar pentru a-ți reaminti că există și ea în peisajul vieții ? Sau de ce vara e din ce în ce mai fierbinte , și cuptorul lui august devine topitorie de sticlă ?
E normal tot ce se întâmplă. Totul este în funcție de om, pentru că natura a fost creată pentru el și nu invers. Natura din sufletul omului a fost dintotdeauna în strânsă legătură cu natura din exterior. Oamenii nostalgici au devenit oameni superficiali , transformând sensibilitatea vie a sufletului într-o sensibilitate estetică , dar nesimțitoare. Sunt sensibili pentru a se ridica la statutul societății de astăzi, pentru a fi bine văzuți, nu pentru că așa e normal. Își reprima idei de teama altora. Și atunci e normal ca toamna , văzând acest lucru, să se retragă subtil, nemaiavând timp să-şi numere bobocii. Ea nu poate fi superficială, dar se poate retrage.
Iarna cum să mai aibă nămeții de altădată , dacă focul pasiunii erotice din inima omului de astăzi este în stare să topească orice , ca să fie satisfăcută. Nu mai trăiesc săracii oameni pentru ei însăși , ci pentru ca să se înmulțească plăcerea, nicidecum să dea naștere la copii. Și atunci iarna nu mai poate fi așa de ….iarnă. Pentru că firea lucrurilor s-a pervertit. Iarna nu se poate perverti. Dar se poate retrage.
Primăvara zâmbește monoton și puțin ca să nu deranjeze amorțirea constantă în ipocrizie a oamenilor „culți” ce răpesc pâinea de la gura flămândă a țăranului, ce sărăcuțul își plimbă salivând ochii pe la masa îmbelșugată a altor țări „europene”. Trezirea la viață nu poate avea loc când ești ținut , obligat forțat, cu ochii în jos, cu poziția” binemeritată” a stomacului lipit de spate, în regim de urgență. Cum să zâmbească primăvara poporului român de astăzi ? Un popor flămând de adevăr și de virtute, căruia i s-a impus „target-uri”, merge la „grădi-school”, se „focuse-ează” și alte lucruri de genul acesta. Primăvara nu poate fi „tradusă”….așa că , în așteptarea normalității , se retrage politicoasă.
Iar vara , simțind nevoia să restabilească echilibrul cântarului dintre starea ei sufletească și starea omului de astăzi, tinde să mărească temperatura exorbitantă a timpului ei , tocmai pentru a încălzi răceala credinței din noi , cei de astăzi. Când sufletul ți-e rece întocmai ca temperatura unui mort în cavoul nou, vara iți atrage atenția asupra temperaturii , încălzindu-ti cavoul, pardon, trupul …Am vrut să spun. Poate dacă am fi mai calzi în credință, vara simțindu-se rușinată, ar reveni la temperatura ei normală.
Cât despre felul cum anotimpurile se întrepătrund și se preced una pe alta , este exact reacția naturii la felul cum sufletul unui om de astăzi , se chinuie să devină curat, neprefăcut, nepervertit…normal. Vrei să știi ce înseamnă să fii normal ? Privește în urmă la monumentele de bun simț din arborele familiei tale . Vei vedea că setea de adevăr iți va fi răsplătită din belșug cu noțiunea nepervertită a „normalului”.
Dacă tu vei face primul pas , răspunsul naturii nu va întârzia să apară , suflete drag. Și acum să lăsăm fulgii de nea să zboare în liniște, că am făcut zgomot destul pentru „nimic”…

Ochii Caprui

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s