Sfinți începători

Sub ochiul atotvăzător al domnului diriginte , sub vraja deosebitei sale atenții acordate nouă elevilor de clasa a 7-a , s-au desfășurat multe peripeții. Peripeții din care aveam să învăț ce înseamnă răul și ce înseamnă binele, cât de frumos se poate purta un pedagog cu elevul său și cât de rușine poate să îți fie uneori ca elev (mai ales când ești scos la tablă în fața clasei) de prostiile pe care le-ai făcut. Pentru mine, pentru sufletul meu de copil zvăpăiat , profesorii mei au fost ca niște sfinți începători care au știut să mă formeze ceea ce sunt astăzi. Le voi fi veșnic recunoscător cu lacrimi în ochi , pentru orele din viața lor pe care le-au pierdut pentru mine, pentru mustrările fără de răutate care îmi adresate de cele mai multe ori între patru ochi (rareori asista și mama la această secvență de film ce părea uneori că nu se mai termină) și mai ales pentru încurajările de a fi un exemplu în clasă și de a scrie. De foarte multe ori auzeam expresia „Ești brânză bună în burduf de câine !”, expresie al cărei sens benefic pentru educația mea nu prea o băgam în seamă. La început. Până când am conștientizat că școala se va termina cândva și voi rămâne doar cu acele lucruri pe care le-am strâns pentru mine. Astfel am început să dau atenție deosebită efortului sufletesc pe care îl depuneau pentru mine acei oameni. Nu era totul numai să fiu politicos și să nu întârzii la oră și să îmi scriu temele. Din durerea pe care o simțisem la început în sufletul lor când își băteau capul cu mine să nu trec prin școală ca gâsca prin apă, astăzi le vedeam pe chipul obosit de atâtea ore suplimentare, bucuria faptului că vedeau că se prinde și de mine ceva bun. Pesemne, rugăciunile lor fusese auzite și în Cer !!!
Toți profesorii aveau caractere diferite. Poate cei de astăzi ar fi spus că aveau și metehne diferite. Or fi fost având pentru cine ar fi vrut neapărat să vadă numai acest lucru . Dar pe mine m-a interesat partea bună din ei. Pe aceea m-am străduit să o văd, pentru că de aceea aveam nevoie. Și vrând nevrând , m-am trezit în viața că am moștenit oarecum felul lor pedagogic de a fi, fel care mie îmi oferă multă liniște sufletească. Să fii corect cu tine însuți și sârguincios la lucrul pe care îl faci, să jertfești ore în șir sau nopți nedormite pentru a găsi calea de comunicare cu un elev problemă, să ai talentul de a arăta în primul rând că ești om care îi dorești binele și după aceea îi ești și profesor , sunt lucruri sau ținte nu imposibile, dar greu de înfăptuit. Poate copii nu știu că nu un salariu vai de steaua lui te ține în școală , ci dragostea ta pentru ei este cea care te împinge la fapte mari. Nu gradele din învățământ, nu mândria că ai ani la activ , ci dragostea pe care o manifestezi față de ei și de de vocația ta îți dă puterea să treci peste toate greutățile ivite în calea vieții unui profesor. Din aceste motive întemeiate , profesorii rămân pentru mine, în sufletul meu de copil, niște sfinți începători. Oameni cu adevărat ! Iar astăzi când elevii au început să aibă așa zisele lor „drepturi”, drepturi care vor forța negativ comportamentul profesorilor , educația se poate pierde foarte ușor. Și nici râvnă nu poți să mai ai la ore, mai ales când știi comportamentul indecent al unui elev pe care nu ai voie să îl corectezi. Astfel copiii își pierd din idealuri și cuvântul „Om” cu sensul lui normal , devine abstract. Singura soluție rămasă este dragostea. Dragostea de a învăța și de a te purta frumos cu acela care te formează și dragostea plină de răbdare a profesorului care predă. Eu nu am preluat doar cuvintele și învățăturile profesorilor mei . Am căutat să preiau și modul lor de gândire , emoțiile lor , sentimentele lor, într-un cuvânt , să îi închid într-o amintire frumoasă. Și iată astăzi , când sufletul îmi cere odihnă, colind cu dor pe drumuri pline de amintiri , care de care mai frumoase și încerc să retrăiesc câte una. ….Bineînțeles , nu oricum, ci sub ochiul atotvăzător al domnului diriginte. …!

Ochii Caprui

Anunțuri

Un comentariu la “Sfinți începători

  1. Marius spune:

    Așa cum spuneai, sufletul este darul cel mai important pe care-l avem în chirie

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s