Clipă de prospețime

Unii caută o fericire abstractă, acea senzație de o clipă de prospețime și bunăstare din toate punctele de vedere, când ai totul și ești în regulă cu toate iar sufletul tău e îndestulat până peste cap de iluzii transformate-n realitate , când simți că l-ai prins pe Dumnezeu de un picior și nu ai mai vrea în ruptul capului să îi mai dai drumul. În căutarea fericirii de moment , oamenii își uită sufletul agățat în cuiele rănilor pe care și le-au bătut singuri , cu multă migală, la momentul respectiv al vieții lor. Muncim din plin pentru a fi cu adevărat și nu suntem cu adevărat pentru a munci. Fericirea nu poate fi descrisă ca o stea căzătoare pe pământul vreunui suflet senin. Cândva , steaua se va înalța iarăși surâzătoare pe cerul altcuiva și nu vei avea puterea să o întorci în viața ta. Ai avut-o și nu ai știut ce-i de făcut cu ea. Trăim prea des trecutul și visăm prea mult la viitor , ca să mai putem trăi cum se cuvine prezentul. Durerea pleacă din suflet , lăsându-l pradă bucuriei. Bucuria își uită rostul în suflet când apar nostalgiile. Iar nostalgiile pleacă grăbite din locaşul sufletului când se văd neputincioase în a-l ajuta să-şi depășească dezamăgirile. Și astfel, durerea revine iarăși, zâmbitoare nevoie mare emoticon smile că are unde își desfășura acareturile. Când trăiești doar pentru tine, sufletul tău nu trăiește cu adevărat, nu are puterea să cunoască în profunzime emoțiile sclipitoare ale vieții. Când trăiești doar pentru ceilalți și îți uiți bucuriile și întristările în sufletele lor, riști să îți amesteci identitatea ta morală și idealurile tale cu ale lor. Iar acest lucru va deforma unicitatea sau autenticitatea pe care Dumnezeu a dat-o cu un scop binecunoscut sufletului tău. Se cheamă rătăcire .Dar când trăiești frumos prin ceilalți , atunci Dumnezeu face în așa fel încât și ceilalți să trăiască prin tine. Iar toată interlaționarea aceasta o numim dragoste. Dragostea te face să nu îți uiți scopul niciodată și nici identitatea proprie. Știi cine împrăștie acareturile durerii din sufletul tău ? Experiența. Experiența este cutia de memorie a sufletului. Ea are puterea să îți aducă aminte situațiile pe care le-ai trăit și felul cum ai reacționat la ele. Dar nu are puterea de a feri sufletul de durere. Aceasta o are numai înțelepciunea. Ce e înțelepciunea ? Perspicacitate și vigilență în gândire de proveniență Dumnezeiască. Oamenii , în general , sunt doar inteligenți iar nu înțelepți. Înțelepciunea nu sălășluiește decât în suflete pline de smerenie. Ce e smerenia ? Atunci când sufletul acceptă cu bucurie și se supune voii Dumnezeieşti fără regrete . Și smerenia ce fel de suflete își alege ca să viețuiască în ele ? Doar cele pline de dragoste . Dragostea nu caută fericirea , ci e fericirea însăși. Un suflet plin de dragoste de Dumnezeu nu are decât regretul că nu poate iubi mai mult. E prea pământ ca să tindă spre lumină.

Ochii Caprui

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s