Tatăl meu

În aceste clipe , m-am hotărât să îmi scriu mie și nu altcuiva , cuvinte care să îmi împace sufletul cu amintirea tatălui meu. Despre tatăl meu nu prea am avut curajul să vorbesc prea mult vreodată. Țin minte că i-am dedicat o poezie la un moment dat , tocmai pentru a-mi liniști durerea provocată oarecum de dorul pentru el. „Tatăl meu a fost un om bun ” așa începe fiecare povestire a unui copil despre omul care l-a ținut în brațe când era mic, l-a ocrotit de rele , i-a mângâiat cu sărutări creștetul firav și zvăpăiat , i-a șters lacrimile din ochișorii înroșiți , l-a educat în așa fel încât să nu îi fie rușine să recunoască că a greșit și poate greși , l-a îmbărbătat acolo unde cuvântul mamei părea la prima vedere neputincios , l-a ambiționat să creadă și să vrea că poate mai mult și mai bine, l-a învățat ce înseamnă mila față de copii care nu au și l-a îngenuncheat seara în fața Icoanei la un „Tatăl nostru” spus cu inima deschisă. Într-adevăr, așa ar începe fiecare copil să își povestească în amănunt impresiile legate de tatăl său, îngropate de vii în subconștientul caracterului său de astăzi. Tatăl meu nu a fost un sfânt și nu s-a afișat niciodată a fi astfel în ochii lumii. A fost un om simplu , însă responsabil până când greutățile vieții l-au îngenuncheat, de familia lui. Iar pentru acest lucru , în ochii mei cei de astăzi , imaginea lui a devenit portretul unui om bun. Era o fire foarte comunicativă , dar nu iubea vorba multă. Demnitatea și dorința de a nu face alegeri greșite în viaţă au fost principalele trăsături de caracter. Dacă stau acum să depăn firul amintirilor, să retrăiesc frumusețea și gingășia din peisajul acelor clipe de neuitat pe care le-am petrecut cu nesaț în preajma tatălui meu, mă apucă deopotrivă și plâns și bucurie. Bucuria unei visări ce-mi scormoneşte măruntaiele sufletului până în profunzimea lui și plânsul de neoprit al acelui moment când te trezești la realitate ca dintr-un vis frumos legat de persoana iubita (al cărei dor pur și simplu îți frânge sufletul în bucățele mici de tot) și ai dezgustătorul sentiment că omul iubit , nu e lângă tine , nu mai trăiește, a murit pur și simplu cu mult timp în urmă. Și cu toate aceste sentimente confuze , de dor, bucurie, dragoste, tristețe adâncă, răzvrătire, resemnare , țin să spun că moartea tatălui meu a fost punctul cheie al vieții mele de până acum. Ea m-a schimbat și m-a modelat să fiu așa cum sunt. Dorul de el m-a motivat așa de mult încât mi-a dat speranța vie că dincolo îl voi întâlni. Lupt și sunt în stare să fac aproape orice pentru a-mi îndeplini acest crez al dragostei mele față de el. Dragostea de părinții tăi și de cei dragi nu are ca hotar temnița timpului, ci raiul veșniciei sau realitatea faptelor noastre. Consider că dacă ai destulă dragoste pentru un suflet prețios , Dumnezeu , din mila sa nemăsurată , va îngădui cumva să te vezi măcar cu el , ori aici, ori dincolo. Dar iubirea de Dumnezeu trebuie să primeze întotdeauna, altfel ceea ce am descris eu mai sus , nu cred că se poate întâmpla. Durerea aflării vestei morții tatălui meu m-a lăsat năuc în mijlocul ființei mele. Era într-o zi de cleștar , când la o vârstă fragedă , eu eram plecat printre străini în lumea largă, să-mi aflu rostul vieții. Un prieten mi-a dat cutremurătoarea veste și pentru că știa că nu voi avea curajul să cred cele spuse mie de către el, mi-a arătat o poză de la înmormântarea lui. Am încremenit în durerea provocată de vederea fotografiei iar sufletul meu a început să sângereze. M-am răzvrătit pe moment Cerului de multa, multa durere pe care o simțeam ..   Dar răzvrătirea mea nu a durat mult. Mi-am dat seama într-un târziu că Dumnezeu a făcut cum a crezut El că este mai bine atunci , la momentul respectiv. Însă durerea mea nu s-a transformat într-o pace care să îmi anestezieze conștiința faptului că mi-am pierdut tatăl , ci într-un dor depresiv , dureros și visător. Dor care de atâția ani îmi roade sufletul cu multă, multă răbdare. Acea răbdare pe care o are veșnicia până să înghită câte un suflet. Singura alinare a durerii mele este faptul că îl pomenesc pe tata în fiecare zi în rugăciunile mele. Rugăciunea m-a făcut să îl simt aproape , să alung cu strășnicie ideea morții sale din mintea mea , să am speranța vie că într-o bună zi , ne vom îmbrățișa din nou. E foarte greu când pierzi pe cineva drag dar este și mai greu când îl uiți. Îl dai uitării de teama de a nu suferi mai mult din pricina amintirii lui. Dar nu e corect. Oamenii nu ar trebui să se uite. Am să dau un mic exemplu , care mărturisesc sincer că m-a impresionat profund și mi-a confirmat încă o dată ideea mea despre iubire. Am fost la o bătrânică cu puțină treabă. În timpul discuției cu dumneaei , am putut observa nestingherit lumina unei candele frumoase , aprinsă în fața unei fotografii. Curios din cale afară, deși intuiam de la început cine ar putea fi persoana din fotografie, nu m-am putut abține și am lansat următoarea întrebare bătrânei

– Nu vă supărați că vă întreb, sunteți văduvă , aşa-i ?

– Da….de 40 de ani , iar soțul meu este persoana din poza pe care o admiri de când ai intrat în casă ! a răspuns bătrâna.

-Și mergeți la mormântul dumnealui ? Faceți vreo rugăciune pentru el ? am întrebat eu cât se poate de curios.

-Cât am fost tânără și am putut, nu a fost zi lăsată de la Dumnezeu în care să nu fi fost la mormântul lui ca să îi aprind candela și să spun o rugăciune. Dar acum, vezi bine, am îmbătrânit și nu mai pot. Dar îi aprind candela în fiecare zi și după ce îl pomenesc în rugăciunile mele către Domnul, depăn cu drag amintiri frumoase și îmi aduc aminte de toate lucrurile bune pe care le-am învățat de la el.

Deci ideea mea despre dragoste mi s-a confirmat încă o dată. Vă dați seama ce profunzime a dragostei trebuie să ai în suflet pentru cineva , încât să fii în stare 40 de ani să faci asemenea lucruri pentru el , după ce a murit ? Foarte mare. Și astăzi când îmi aduc aminte de bătrâna respectivă și de felul ei molcom de a povesti despre soțul dumneaei și a-şi ascunde așa de bine durerea de ochii străini, mă simt mic de tot și rușinat. Bătrâna avea 80 de ani. Mi se mai întâmplă uneori să mai aud pe câte cineva înjurând de morți. Și atunci mă tulbur rău de tot. Cum poți să înjuri de mama care te-a crescut și te-a purtat în pântece nouă luni și de tatăl tău care a avut grijă de tine ? Este inadmisibil . Nu te doare sufletul oare cât de puțin acolo , când lovești în rădăcinile tale ? Eu cred că un om care nu își respectă rădăcinile , nu va putea înfăptui idealuri prea mari în viața lui. Am scris aceste rânduri mie în primul rând. Aveam nevoie de ele să îmi alin dorul nestăvilit de tatăl meu.
Tata,acolo unde ești , aș vrea să știi că încerc să te urmez, să fiu la fel ca tine, un om bun. Și să mai știi că nu te-am uitat nici o clipă din sufletul meu.

Ochii Caprui

Anunțuri

Un comentariu la “Tatăl meu

  1. cami spune:

    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Tatal Dvs. si felicitari pentru ca-i pastrati o amintire frumoasa.
    Voi povesti un gest simplu si curat care si pe mine m-a impresionat f mult:
    De curand o batranica a fost ajutata prin intermediul unei televiziuni, anume I s-a renovat casa care arata jalnic iar acum totul era curat si batranica era fericita. Reportera TV I-a inlesnit batranei posibilitatea sa multumeasca tot prin intermediul TV celor care au ajutat-o. Si batranica a facut urmatorul gest: a aprins candela si a spus cu cuvintele ei simple: ,,Sa fie celor care m-au ajutat”. Va dati seama? Pe mine, desi nu m-am aflat printre cei care au ajutat-o, m-a impresionat profund gestul batranei. Sa-I dea Dumnezeu zile multe si multa sanatate pentru gestul sau si nu numai. Doamne ajuta-ne pe toti!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s