Despre suferință

Cred că niciodată în momentele maxime de durere sufletească, oricât am fi sau ne-am minți pe noi înșine că suntem puternici, capabili să înțelegem o anumită situație în viața noastră, nu avem puterea necesară să înțelegem voia lui Dumnezeu cu noi înșine. Durerea e prea mare și prea densă , așezată prea bine pe pielea sufletului nostru , ca în acele momente , sufletul să mai poată percepe vreo profunzime sfidător de vizibilă. Din păcate, așa este ! Doar că Dumnezeu , știind durerea noastră, ne dă fără să-I fi cerut câtuși de puțin , puterea de a merge mai departe, de a accepta așa zisa cruzime a realității în care sufletul este nevoit să se scalde. Suferința îngenunchează sufletul, dar îl și tămăduieşte, îl poate schimba și în bine, absolut toate lucrurile bune se pot face la el, doar dacă acceptă o singură condiție; să se smerească cu adevărat, din adâncurile inimii. Altfel, suferința răzvrăteşte, îngreunează până la nesimțire sufletul și îl duce pe culmile vâscoase ale întunericului, ale gândirii acestuia. Când îți piere credința și iți defaimi singur conștiința , atunci declanșezi cu bună știință o mică autodistrugere care va lua proporții uriașe pe an ce trece. Acest adevăr este un adevăr trist, de actualitate în orice secol al umanității. De aceea, pentru a putea fi evitată această suferință fără rost a conștiinței , pentru a putea trece nu cu zâmbetul inocenței pe buzele însetate de adevăr ale sufletului , ci măcar cu liniștea că am făcut ca oameni tot ce ne-ar fi putut sta în putință și că Dumnezeu a ales calea cea mai bună și mai ușoară pentru sufletul nostru slab, e nevoie de smerenie. Suferința îndurată cu smerenie renaște sufletul și îl poartă pe culmile spiritualității. Dacă tu ai curajul să accepți cu bucurie, sau măcar fără să crâcneşti , lucrurile pe care Dumnezeu ți le-a încredințat ca fiind demne de viața și caracterul tău, atunci poți să știi foarte bine că ai mai urcat , chiar dacă e mai greu un pic, încă un pas pe o altă treaptă a demnității sau a apropierii tale de Hristos. Te poți numi OM fără doar și poate , pentru că urmezi o cale pe care nimeni altul decât bunul Dumnezeu ți-a încredințat-o. Dacă tu știi foarte bine că Dumnezeu te iubește mai mult decât mama ta și ai această certitudine sufletească, palpabilă dintotdeauna, atunci nu trebuie să îți fie frică de ceea ce ți s-a întâmplat acum.” Tot răul spre bine ” este vorba din popor care adeverează cuvintele pe care ți le spun cu multă gingășie și iubire pentru sufletul tău. Izvorul argintiu al lacrimilor pe care le verși acum , pentru că accepți voia lui Dumnezeu, va fi apa care va ajuta în viitorul apropiat ca să crească cu adevărat, nu numai suflețelul tău ci și al celor care îți vor asculta și iți vor înțelege durerea prin care ești nevoită să treci tu acum. Eu te voi pomeni în rugăciunile mele , ca întotdeauna de altfel. Curaj suflete drag ! Nu contează cât de scurtă sau lungă îți este viața ! Important este felul și intensitatea pe care o ai când o trăiești. Dumnezeu te iubește mult, dacă ți-a rânduit astfel de lucruri. Eu îți voi fi aproape. Cu drag…..pentru sufletul tău !

Ochii Caprui

Anunțuri

Un comentariu la “Despre suferință

  1. maria spune:

    Cred ca fiecare dintre noi ne regasim cumva printre randurile scrise cu atata bunatate si gingasie. In multumesc suflet mangaiat de Dumnezeu…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s