Știi ? Când cineva binevoitor îți aruncă o vorbă bună pe pervazul sufletului tău , mai ales atunci când știe și vede că ai nevoie de acest lucru, atunci sorbi tăria acelor vorbe și îți îndulcești în mare grabă amarul sufletului. Pur și simplu nu mai stai pe gânduri să cercetezi dacă sunt aruncate cu interes sau nu. Știi doar că ai nevoie. Le simți ca un balsam pentru sufletul tău greu încercat. Foarte rare sunt acele persoane care în modul lor de exprimare față de tine pun toată căldura sufletească pe care sufletul lor este în stare să o degaje. Foarte rare. Deosebit de rare sunt și acele suflete ale căror zâmbete îți oferă o siguranță , o nădejde, o dragoste inexplicabilă în cuvinte , o bucurie sfântă de care sufletul tău pare că nu se mai satură. Rarisime sunt și persoanele acelea ale căror cuvinte , hotărâri, idei pline de înțelepciune sunt sau devin cu acordul tău , cârmaci pe marea vieții tale. Toți avem nevoie de răspunsuri pentru că împrejurările vieții și felul cum ne raportăm noi la ele , nu fac altceva decât să nască întrebări. Dar nu orice fel de răspunsuri . Răspunsuri de la Dumnezeu sau răspunsuri înțelepte , curate, clare, concise. Toți acești oameni sunt de fapt și de drept balsam pentru suflet. Dar , înainte de toate , Dumnezeu să fie balsamul tău și abia după aceea acești oameni.
Ochii Caprui
Portretul Sufletului Meu 
Am citit undeva o istorioara: cineva a mers odata la o manastire; auzise ca era acolo un parinte vazator cu duhul si vroia sa-i ceara sfat; Pe bancuta, un mirean care parea ca ajuta pe acolo pe la manastire, l-a anuntat pe parintele care a spus ca mai intarzie putin; mireanul respectiv o intreba pe acea persoana ce treaba are cu parintele si aceasta ii spuse putin din necazul ei si cum ca auzise ca parintele e vazator cu duhul. Mireanul, auzind acest lucru ii spuse: ,,Pai daca umlati dupa preoti vazatori cu duhul, nu ati facut nimic.” S-a gandit peroana ce or fi vrut sa insemne acele cuvinte, ce oare era gresit in ceea ce facea ea… Mai tarziu, dupa ceva vreme a inteles ca trebuie sa se roage cu staruinta Lui Dumnezeu(si sa se pocaiasca) si sa astepte cu rabdare ca Dumnezeu sa-i raspunda atunci cand va considera El ca merita.
In alta ordine de idei ieri am citit ceva interesant: ,,Preoțimea ortodoxă care îi îndrumă acum pe români spre … Arsenie Boca, moaște, pelerinaje, icoane, tradiții, și NU spre Iisus Mântuitorul și Dumnezeu Creator al omului, ei nu pun încă accentul pe pocăință, smerenia fiind singura cale de a primi har și iertare de la Dumnzeu pentru ofensa noastra de a nu-l cinsti și asculta.”
ApreciazăApreciază