Viața bate filmul (continuare)

Plecase de acasă cu sufletul vesel simţindu-se întocmai ca o mică prințesă ce urmează să fie încoronată de ziua ei . Ciripitul dulce al păsărilor , miasma lină a vântului de mai și peisajul fermecător al naturii , în toată splendoarea lor , nu făceau decât să aducă la viață acea atmosferă de vis , pe care orice ființă umană și-ar fi dorit-o de ziua ei. Cerul auriu zâmbea cu subînțeles pământului care acum se desfăta de mângâierea caldă a jucăușelor raze de soare. Pe lângă faptul că era prăznuită sărbătoarea sfinților împărați Constantin și maica sa Elena , totodată se sărbătorea de către toată suflarea și Înălțarea Domnului , praznic împărătesc de bucurie nemărginită simțit în profunzime în toate inimile smerite ale credincioșilor . Deci , nu era o zi ca orișicare ….și mai era și ziua de naștere a Elenei ! Ochii căprui ai Elenei colindau visători zări îndepărtate în care își vedeau aievea vise și speranțe împlinite , vise care parcă așteptau ca Elena să crească mai repede , tocmai pentru a putea fi savurate în deplinătatea frumuseții lor. Putem spune despre Elena că era un copil bun la școală. Se sârguia parcă înadins să nu își dezamăgească părinții care , cu multă noblețe de suflet și multă osteneală îi ofereau posibilitatea de a fi întru acest loc minunat pe care noi oamenii îl numim școală și unde viața are grijă să îți predea încă de mic copil, tabla ei de materii. Iar cei care făceau treburile vieții mai ușoare în ale predatului , nu puteau fi decât oameni aleși. Nu oricine are darul de a se face înțeles pe deplin , de a-ți face dulce modul în care trebuie să înveți un anumit lucru și de a-ți transmite pe lângă cuvinte și emoția acestora. Categoric , numai un om ales din toate punctele de vedere , poate face așa ceva….! Aceasta era și părerea Elenei , iar pentru că avea această concepție sănătoasă , lăsa de foarte multe ori să se vadă , întocmai ca o pildă pentru ceilalți elevi, felul cum respecta ea domnii profesori și în ce fel anume trebuia respectat un profesor. Sufletul ei simțea sufletul profesorului, felul lui de a se adresa, de a-şi pregăti lecția pe care o avea de predat, remușcările amare care îl rodeau în momentul în care se lăsa dus de val sau se fâstâcea pierzându-se în cuvinte inutile care nu făceau altceva decât să ştirbească din prea plinul frumuseții acelei lecții. Iar toate acestea le simțea Elena pentru că dânsa avea un suflet foarte sensibil. Erau și profesori care îi admirau nu de puține ori manierele alese , dar erau și profesori care lăsau de dorit. Nu pentru că o urau sau o displăceau pe Elena. Ci doar pentru faptul că întunericul din sufletul lor avea mai mereu reacții adverse în fața luminii pe care o răspândea în juru-i cu foarte multă ușurință sufletul Elenei. (Va urma )

Ochii Caprui

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s