Cerul

Ai stat vreodată suflete drag să observi Cerul cât este de trist când vede lăcomia de fărădelege ce stăpânește în sufletele oamenilor de astăzi ? Și cât este de bucuros și dornic a se deschide cu înflăcărare în momentul în care aude foșnetul unei rugi curate de copil ? Oamenii își uită deseori menirea și identitatea , dar Cerul niciodată. El are acea răbdare a oceanului ce privește ani de zile cum o picătură de apă tinde către el. Are acea iubire pe care o are numai lumina care luminează și locuri curate și locuri mai puțin curate, neîngrețoşându-se de nimic. Are acea veselie de pe chipul unui soare în fapt de dimineață , bucuros nevoie mare că a pornit în drumul său. Dar uneori și El , Cerul , varsă lacrimi. Probabil pentru a răcori fața caldă a negrului pământ . Sau pentru a-ți aduce aminte, a nu știu câtă oară , cine este El și cine ești tu. Câtă infinită dragoste a pus El în toate pentru tine și cât de rar îți aduci aminte tu de El și de menirea ta , suflete drag…?. Lasă-ți buzele inimii să rostească-n neștire dulcea melodie a numelui Său. Poate astfel , în acest mod de simplu , îți vei aduce aminte cine ești, cine este El ……

Ochii Caprui