Bucurie

Există bucurii sfinte pe care nu le poți împărtăși nimănui. Pentru că nu le-ar înțelege sau nu le-ar simți farmecul lor uneori așa de aparte. Numai ce le vezi că explodează în exterior sub formă de lacrimi de recunoștință , luându-şi zborul spre Cer. Bucurii ce îți îndulcesc sufletul sau bucurii care au darul de a dărâma din temelie universul unora dintre cei care sunt obișnuiți să te analizeze tot timpul, sau să te țină sub o observație strictă.Dar eu cred cu tărie că un om bun nu are ca dușman decât firea sa căzută , simțămintele murdare pe care s-a obișnuit să le aibă și duhurile întunericului care îl pândesc la fiecare pas al inimii, fiecare gest al sufletului și fiecare clipire a minții. Și mai cred că odată ce ajungi să îți cureți, prin mila lui Dumnezeu iar nu prin străduința proprie , mâzga păcatului și a concepțiilor greșite de pe retina sufletească , vei avea putere să observi răul din ceilalți numai și numai sub formă de boală sufletească . Ajungi să îți fie milă de cei bolnavi . Acea milă care zidește în exterior , întărind interiorul. Nu acea milă care caină pe altul la nesfârșit , fericindu-se pe sine. Și atunci întinzi mâna cu dragoste pentru a ajuta sau te ferești cu discernământ ca să îl poți folosi pe cel ce a vrut să te lovească, dar în nici un caz nu te ferești cu răutate, cu gândul de a răsplăti cu aceeași monedă răutatea care ți s-a arătat. Binele care-ți călăuzește dragostea nu te îndeamnă decât să privești cu milă un om bolnav . Dacă nu simți astfel , înseamnă că sentimentul pe care tu îl numești dragoste de aproapele , îl percepi greșit sau îl simți greșit. Între autosugestie și fapta în sine , care se cere făcută cum trebuie iar nu oricum , e diferență ca de la pământ la cer. Una este să îți spui și să îți repeți la nesfârșit că tu iubești pentru a putea iubi la final și cu totul alta este să ai faptele pline de dragoste . Totul se rezumă la dragoste. Dragostea împlinește dreptatea legii și desăvârșește pacea duhului. Dragostea e foc din Cer ce mistuie patimile înrădăcinate în adâncurile pământului. Când Cerul este lăsat să le lucreze pe ale lui în inima omului, atunci dă pământului doar drepturile strict necesare pentru a putea trăi într-o bună conviețuire. Așa cum a fost de la început ; Cerul deasupra și pământul dedesubt. Dar când pământul este lăsat să lucreze ale lui în inima omului , noțiunea de Cer devine doar o poveste , de cele mai multe ori inexplicabilă orbilor , surzilor, muților , şchiopilor . Orbi care neagă până și lumina dinlăuntrul lor numai de dragul de a nega sau a avea întotdeauna dreptate . Surzi care nu vor să audă decât cuvântul pe care îl rostesc doar ei . Muți care vor să știe doar pentru ei . Şchiopi care vor să își vindece picioarele umblând pe o mie de cărări. Pentru ei dragostea de Cer are conotația cuvântului dragoste de sine. Chiar și așa fiind lucrurile , Dumnezeu are și pentru ei chemarea dragostei. Dar până la ei , până la lucrarea lui Dumnezeu asupra lor , ești tu. Sufletul tău care își mângâie cu nesaț plăcerile sau își plânge cu foc neputințele. Omul dinlăuntru care dirijează pe omul dinafară. Lasă-ți lacrimi de recunoștință să îți explodeze la poarta Cerului în fiecare zi , pentru ca focul exploziei să îți risipească și cele mai reci temeri ce-ți subjugă sufletul cu atâta tiranie în fiecare clipă …..!!!

Ochii Caprui

Anunțuri

Un comentariu la “Bucurie

  1. anisiaprincess spune:

    Am înțeles.Acestea ar fi unele condiții de a putea ajunge în Rai.Vă mulțumesc dragă Ochii Căprui!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s