Zile

Acele zile în care norii zilei îți acoperă cu multă eleganță zâmbetul chipului de către ochii lumii ,când sinele tău îndemnat la tăcerea cea desăvârșită , cugetă profund la esența vieții , sunt zile în care poate nici măcar tu nu te-ai putea înțelege pe tine însuți. Totuși , doar astfel nevorbind , neflecărind, ci fiind atent la tine însuți simți cum inima îți vorbește. Cum îți aduce aminte de vechile dureri în care parcă, se mai scaldă din când în când amintiri mai puțin plăcute , amintiri pe care le-ai fi crezut cu cinci minute în urmă , anesteziate de otrava cea de toate zilele a uitării. Iar inima îți spune povestea ei , durerile ei, visele ei , prezentul în care tinde de foarte multe ori să nu se regăsească. O poveste în care tu ești eroul ocupat cu veșnica alegere între bine și rău. Dureri care ar dori să îți zâmbească din depărtare , făcându-ți cu mâna în semn de rămas bun sau dureri care acum suferă chinurile nașterii pocăinței tale. Dureri care îți amintesc de Dumnezeu atât de profunde încât simțirea lor ajunge la despărțitura dintre suflet și trup. Sau dureri care te îndeamnă să fugi de oameni pentru a putea învăța să îi iubești așa cum sunt ei, cu neputințe atunci când nu te aștepți și cu virtuți care îți luminează încă de departe cărările vieții pe care ar trebui să umbli cu atâta pioșenie. Inima îți destăinuie visele ei , în care tu în Rai fiind , te bucuri de fața Lui Dumnezeu , a Împărătesei Îngerilor și a Sfinților , în care îți vezi familia și pe cei dragi bucurându-se la nesfârșit de clipa atât de înfocată și totodată odihnitoare a acelui prezent. Nu e ca acel prezent în care de multe ori , inima simte că a obosit, că și-a pierdut răbdarea cu sine însăși , că mândria ei nu o lasă să vadă virtutea de care este înconjurată sau că nu este lăsată în pace să se roage pentru neputinţa ei de nu a vedea murdăria pângăririi prin care trece de nu știu câte ori pe zi în clipa în care se îndulcește de păcat. Două lumini arzânde sfredelesc pline de curiozitate realitatea. Sunt luminile ochilor . Aceleași și altele de fiecare dată. Aceeași căldură intensă a privirii care parcă îți încălzește oasele atunci când o admiri. Sunt ferestrele unui suflet care se roagă , adâncit în el însuși , de teamă de a nu fi deranjat de visele sale atât de perfecționiste. Ascultă-ți sărmane suflet melodia inimii ! Nu contează cum te văd ceilalți …..lasă melodia să curgă-n ropote de bucurie sfântă. Acea melodie pe care o auzeai la nesfârșit atunci când îl iubeai pe Dumnezeu . Măcar amintirea melodiei să îți mai rămână . Măcar de ea să te îndulcești dacă ai lăsat iubirea să se stingă.…..Zâmbește a post și postește a bucurie…..

Ochii Caprui

Anunțuri

Un comentariu la “Zile

  1. anisiaprincess spune:

    ” Dumnezeul meu,fără prihană este calea Lui,cuvintele Domnului în foc lămurite; scut este tuturor celor ce nădăjduiesc în El.”

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s