Mi-ar fi plăcut ..

Mi-ar fi plăcut să nu sufăr deloc în viaţa ,sau cât se poate de puţin ,dar am constatat că refuzându-mi dreptul la suferintă ,am dat cu piciorul fericirii,existentei mele…..Si atunci am ales sa sufăr orice s-ar întâmpla ,ca sa pot fi liber de orice frică.

Mi-ar fi plăcut ca să pot iubi fara responsabilităti ,dar am constatat că iubirea este unul din firescurile responsabilitătii …Si atunci am ales să iubesc orice ar fi,ca sa pot fi responsabil de mine însumi si de sentimentele mele.

Mi-ar fi plăcut să nu aud vorbe pe la spate din partea oamenilor pe care îi iubesc şi cărora le-am făcut bine ,dar am constatat că unele vorbe,chiar dacă sunt spuse cu răutate,au in ele picături de adevăr ,picături de care nu mi-am dat seama niciodată .Si atunci am ales sa caut picăturile de adevăr din vorbele urâte spuse despre mine,ca sa ma pot îndrepta,gândindu-ma cu nerăutate la acei oameni .

Mi-ar fi plăcut sa pot sa fiu intotdeauna altfel,dar am realizat cât de important este pentru mine si cei pe care ii iubesc sa fiu acelaşi ,sa fiu stabil in toate .Si atunci am ales sa fiu acelaşi ,fiind deschis la tot ce e nou si iubind tot ce e vechi.Astfel am reusit sa fiu unic.

Mi-ar fi plăcut sa am o multime de prieteni adevărati,unul si unul,dar am realizat ca am prieteni puţini cu nobleţe de suflet si cunostinte multe cu interese personale.Atunci am inteles ca prieten este cel ce iti mângâie si iti bandajeaza rănile sufletesti fara nimic in schimb ,când nu te astepti…iar cunostinta este cel in care primează interesul.Si atunci am ales calitatea in detrimentul cantitătii.

Mi-ar fi plăcut sa am pe cineva caruia sa ii pese de mine ,sa aibă grijă de mine ,dar am realizat ca prin această dorinta ,eu il dau pe Dumnezeu la o parte.Si atunci am ales ca eu sa am grijă ca Dumnezeu sa fie permanent in sufletul meu.Astfel mi-am găsit liniştea .

Mi-ar fi plăcut sa nu am necazuri,dar am realizat ca in acest mod gândind,nu voi reuşi niciodată sa invat ce e rabdarea ,nu voi putea alina si intelege suferintele nimănui .Si atunci am ales sa înfrunt orice necaz cu bucuria gândului ca ,la sfârsitul necazului ,voi avea mult mai multa răbdare si întelepciune decât la începutul lui.Astfel am invatat cât de importanta e in viaţa motivarea pozitiva si cât de dulce e rabdarea .

Mi-ar fi plăcut sa fiu mai bun,sa pot iubi mai mult,dar atâta timp cât trăiesc …niciodată nu e prea târziu…
Ochii Caprui

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s