O carte

În seara aceasta vreau să vă împărtășesc nu senzații, nu sentimente, nu profunzimi, nu idei sau cuvinte, ci titlul unei cărți care mie personal, mi-a făcut un mare bine. Consider că am luat o bună parte din tonicul ei extraordinar și sub influența acestuia, neapărat, dar neapărat trebuie să vă împărtășesc vouă, celor dragi, bucuria pe care am simțit-o citind această carte.
Prima oară când am atins-o cu privirea, mi-am spus că sigur e vreo carte plicticoasă cu povești banale de adormit copiii, despre nu știu care prințesă pe nume „Pollyanna”. Nume sonor, însă care ridică la prima audiție un mic semn de întrebare. Anume: de unde numele acesta așa banal și radios totodată? . Intrând însă în paginile ei, m-am surprins râzând și chicotind, visând, planând prin intermediul cuvintelor și a personajelor, pe cerul unei lumi de copil. Nu orice fel de copil, ci o minune de copil care era mulțumit de orice i se putea întâmpla! Intrigant, nu-i așa? O fetiță cu pistrui, cu părul bălai, rămasă orfană de părinți, apare ca o minune nedorită dar necesară, în lumea pe care cu mult timp în urmă, mama ei a parasit-o. O aștepta mătușa Polly care, fiind un om ursuz ce își scălda negrele-i gânduri în compania plină de singurătate a unui castel sumbru, considera venirea nepoatei sale, un accident al vieții. Dar fiindcă ținea morțiș să își îndeplinească cu vârf și îndesat datoriile de om nobil, nu a dorit să se opună situației. În așteptarea ei, mai erau cu sufletul la gură și servitorii castelului, oameni obosiți de atitudinea plină de răceală a doamnei Polly. Fetița blondă cu pistrui vine însoțită de învățămintele pline de profunzime ale sărmanului ei tată, un preot misionar ce decedase de curând. Bogăția ei cea mai mare era „jocul mulțumirii”, bogăție pe care o împarte din prea plinul inimii sale pe parcursul întregii cărți, tuturor celor care aveau nevoie. Cât de bine a reușit să îl joace ea în condițiile vitrege pe care le-a găsit acolo? Cum s-a schimbat atitudinea oamenilor din împrejurimi, dar mai ales a doamnei Polly după ce au luat parte la acest joc? Cum a ajuns Pollyanna să fie iubită de absolut toată lumea prin intermediul acestui ” joc al mulțumirii”? Ce taină și învățăminte pline de profunzime ascunde acest joc? Sunt doar câteva întrebări ale căror răspunsuri sper să le aflați și voi, suflete dragi. Cert este că după ce am citit cartea, mi-am dat seama cât de profunde pot fi lucrurile simple, dar mai ales că nu e bine să fii trist, mai ales când poți juca acest joc al mulțumirii la nesfârșit. Jocul îți poate schimba viața, dacă e jucat corect.
Lectura cărții nu excelează prin vreun fel anume. Stilul este asemănător poveștilor pline de tâlc, spuse de bunicii noștri la gura sobei. Singurul lucru care dă nuanța decisivă a acestei cărți este următoarea frază:” Mătușă Polly, eu sunt foarte mulțumită….ești atât de bună!”.
Însă lecturarea cărții oferă celor nemulțumiți de lucrurile care li se întâmplă, un alt fel de a vedea lucrurile, fel care curăță mintea hrănind gândurile bune și curate și înmoaie inima omului care practică în profunzime „jocul mulțumirii”. Vă doresc lectură plăcută!
Ochii Caprui

Anunțuri

4 comentarii la “O carte

  1. anisiaprincess spune:

    Este de mare folos,am citit-o pe nerăsuflate…Vă mulțumesc!

    Apreciat de 1 persoană

  2. April spune:

    Am citit și eu cartea și m-a impresionat, am și recitit-o și tot nu mă satur de ea.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s