Cântec de seară

Să nu suspini când ușa sorții cumplit izbindu-te in nas îți râde hâtru, căci îngeri îți poartă-n acele clipe sufletul spre biruință, iar Doamne Doamne îngăduie cu înțeles otrava din al tău necaz, să-ți împlinească-n taină în bine transformări numai de El știute. Să râzi atunci ca un nebun ce-şi împlinește pofta în fiecare clipă, minunându-te de acoperământul falnic al dragostei ce de Doamne Doamne ți-i purtată.

Să nu suspini când oameni dragi, cu libertate diplomatică-n zâmbetul lor cald, părăsi-vor ale sufletului tău prielnice meleaguri. În drumul lor spre nemurire să nu te bagi, căci ei plecat-au ca soli de pace către Cer pentru inima-ți îndurerată. Să nu îi plângi în van, căci ei veghea-vor în fiecare clipă la căpătâiul tău de om blajin și chiar simțite-vor când lacrimile – ți calde ți se vor prelinge-n suflet liniștite.

Să nu suspini când firavu-ți trup certat va fi cu dulcea sănătate, când bolile ca bravi ostași supuși din cale afară, mereu îți vor vizita palatul. Când mintea, pierzându-se în sine, deveni-va oarbă la ale vieții sensuri.

Dar să suspini a jale, răcnind cum numai omul ce-şi vede moartea hotărâtă , e în stare să o facă, atunci când inima-ți de atâta bine va da pe Dumnezeu în lături.

Ochii Caprui

Anunțuri

2 comentarii la “Cântec de seară

  1. Oana spune:

    O inimă iubind (și deci aflată în mult bine) nu va da nicicând pe Dumnezeu înlături… dimpotrivă. Așa cred eu…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s