Când prea multa afecțiune strică…

Dincolo de pretenții inadmisibile care ascund ambiții personale, dincolo de aparențe înșelătoare care nu au de gând să divulge suferința pe care o adăpostesc cu atâta acrivie, ești tu. Tu care atunci când ești în toane bune, ajuți pe toată lumea, susții pe toată lumea, respecți pe toată lumea și încerci să îl privești cu bunătate sinceră și pe acela care a obosit să îți mai bage bețe-n roate tot timpul. Însă când ești în toane proaste și devii taciturn, retras, când îți lingi în umbră rănile războiului, când analizezi până și felul aerului pe care îl respiri, atunci oamenii pe care i-ai ajutat, te văd altfel decât până atunci. Încerci să te scuzi față de unii cu un zâmbet fals. Cumva ai dori să scapi de mutrişoara lor așa de întrebătoare în acele clipe, ca să îi poți proteja de neputinţa ta, de frustrările tale, de supărările tale, de nemulțumirile tale. Iar ei insistă și iar insistă. „Ce ai ? Cum te pot ajuta? „. Întrebări uzuale. Ei nu știu că în acele momente grele, pe lângă o vorbă bună cu măsură, tu ai nevoie de liniște. De cineva care să te asculte, nu să te bată la cap. De cineva care să îți ofere soluții după ce îți ascultă oful inimii, nu înainte. Și așa ajungi să te închizi în tine, să privești neîncrezător în ochii lor și să nu îți mai pese dacă ei te cred sau nu. Dacă te înțeleg sau nu. Astfel, afecțiunea lor, deși are un scop bun, de data aceasta te-a scos din sărite. Pentru că nu a fost folosită cum trebuie. Dar, stai liniștit! Când vor trece și ei ca tine prin ceea ce treci tu acum, vor înțelege ce înseamnă nevoia de liniște și să te asculte cineva. Însă până atunci, pe lângă durerea ta trebuie să îi rabzi și pe ei. Astfel, de cele mai multe ori, găsești soluția problemei tale singur, în clipele în care Dumnezeu îți luminează mintea.

Ochii Caprui

Anunțuri

6 comentarii la “Când prea multa afecțiune strică…

  1. Oana spune:

    Ești o resursă inepuizabilă de înțelepciune… nu mă miră cuvintele tale, dar mă surprinde frumos de fiecare dată felul în care atingi inima omului. Și-o pui la treabă ori pe gânduri…

    Apreciat de 1 persoană

  2. strajerul spune:

    Când ești în toane proaste și devii taciturn, retras, când îți lingi în umbră rănile războiului, când analizezi până și felul aerului pe care îl respiri, cand nu ai chef de vorba si te plictiseste orice subiect, cand faci cu greu fata la tot ce te inconjoara si crezi ca Dumnezeu are ceva cu tine, ca nu te aude, nu te vede, nu vrea sa-ti raspunda la rugaciune, CE TREBUIE SA FACI sa scapi de aceste stari? Simt ca ma doboara. Si le am din ce in ce mai des… Parca am capul greu si simt o presiune…

    Apreciat de 1 persoană

  3. strajerul spune:

    Am facut o dar nu mi iese Cred ca nu stiu cum… Tot mai ramane ceva probabil nespus.

    Apreciat de 1 persoană

    • Eu, chiar dacă analizez totul, caut vina în mine și pun în balanța realității un om normal cu stările mele sufletești. Nu îmi place deznădejdea sub nici o formă. Dacă te-ai spovedit o dată sau de mai multe ori și la fel ai rămas, înseamnă că în adâncurile inimii tale încă nu a apărut acea părere de rău care să fie motorul unei vieți noi. Ca să apară, roagă-te cu multă căldură și fără îndoială! Ai încredere că rugăciunea îți este ascultată! Și vei vedea schimbarea! !!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s