Scrisoare sau emoții pe hârtie (4)

Din când în când, Cerul din cale afară de vesel, mai sloboade milostiv câte o minune în sufletele celor suferinzi ca să le însenineze chipul adumbrit de tristețe. O astfel de minune a vieții ești și tu, mamă. Poate nu știi, dar băiatul tău așa te consideră în inima sa și așa te-a considerat dintotdeauna; o minune. Minunea care i-a luminat căile sufletului încă din frageda pruncie. Lacrimile tale de tristețe pe care le vărsai îmbelșugat în momentele noastre grele, au fost și sunt izvorul maturității mele. Bucuriile tale sufletești ce revărsau atâta lumină cerească din strălucirile ochilor tăi căprui și mari, au fost dintotdeauna cele mai frumoase realizări ale mele. Mi-am dorit nespus din toți rărunchii sufletului meu ca să te fac fericită și încă trăiesc cu teama de a nu te dezamăgi vreodată, ca nu cumva să nu fiu demn să mă mai numesc copilul tău. Deseori, când inima îmi ardea de febra dezamăgirilor, când oamenii îmi întorceau spatele și Cerul amâna cu bună știință răspunsurile frământărilor mele înnegurate, când parcă nici trupul meu nu mă mai asculta de stăpân de atâta mâhnire, deseori… farmecul icoanei feței tale îmi înviora și îmi întărea toate temeliile sufletului. Durerea fugea nebună de frica zâmbetului tău senin și cald, pe care chipul tău curat îl dăruia fără încetare vieții. Și îmi spuneam că dacă tu ai putut să treci prin atâtea și astăzi încă zâmbești la fel de cald ca-n adâncurile copilăriei mele, atunci neapărat trebuie să pot și eu, altfel nu am dreptul să mă numesc băiatul tău. Deși astăzi ne despart sute de kilometri, mii de sentimente le simțim amândoi cum bat în inima celuilalt. Când eu plâng, plângi și tu. Când eu râd, râzi și tu. Simt din depărtări cum vântul, lumina, natura, mi-aduc ca niște soli credincioși, toate bătăile inimi tale întinerite sub povara dulce a rugăciunii. Atunci capăt râvna ta, pe care o simt ca o voință de fier născută din credință, voință pe care oamenii nu au putut să o mituiască în vreun fel, necazurile au întărit-o iar dragostea ta de jertfă și rugăciune au desăvârșit lucrarea ei. Datorită rugăciunii tale, nașterea mea s-a petrecut sub forma unei minuni. Datorită ție, eu însumi sunt dovada vie a credinței și rugii tale curate. Dacă ți-aş spune că te iubesc nespus de mult, ar fi prea puțin din partea mea. Dacă ți-aş spune că datorită ție și educației pe care mi-ai dat-o, astăzi…sunt om deplin și că sunt mândru că din miliarde de suflete, Doamne Doamne te-a ales pe tine să îmi fii mamă, la fel…sufletul meu nu s-ar mulțumii îndeajuns. Așa că nu rămâne decât să-ți duc mai departe icoana faptelor bune în abisurile vieții mele, să îi mulțumesc cu boabe mari de lacrimi recunoscătoare lui Doamne Doamne că mi te-a dat și să îl rog cu înflăcărare ca să mă facă vrednic de numele tău în continuare. Iartă-mă dacă ți-am scris aici, dar vreau să știe toată lumea ce fel de mamă a odrăslit pe acela care îți scrie acum plângând de emoție.

Cu drag,

Băiatul tău cel mare ( O.C )

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s