Eu și tu

Mi-ar fi fost imposibil să cred altor suflete în momentele lor de bucurie sau de tristețe, dacă nu aș fi simțit și eu întocmai ca ele cum sufletul mi se zbate în trup, vrând să iasă afară, dând inima la o parte, sau cum sufletul se chirceşte neputincios, ascunzându-se de clipe prin vreun colț întunecat de trup.
Ca și tine, în destule momente ale vieții am simțit cum inima mi s-a luat la ceartă cu mintea și în tot acest război nemilos, nesiguranța, neîncrederea, haosul și necredința și-au împărțit voioși prăzile războiului.
Erau stări care îți tulburau adâncurile duhului atât de mult, încât deveneai un simplu spectator neputincios, care privea cu ochii holbați la coșmarul ce i se derula lent în fața ochilor, fără să îi ofere câtuși de puțin dreptul la o replică, darămite alternativă.
Cei din jurul tău priveau consternați cum durerea sfâșie nesatulă câte o bucată din sufletul tău, fugind cu ea în gură pe calea albăstruie a lacrimilor, subțiindu-ți obrajii altădată rumeni și adâncind micile șanțuri de pe aceștia, ca nu cumva să nu se cunoască semnele războiului sufletesc.
Nu era o stare de deznădejde aburind a jale, ci o stare de război surd, care lucra interior întocmai ca o molimă cruntă ce-şi numără în tăcere clipele pe care le mai are de petrecut în trupul bolnav de ea însăși.
Iar în tot acest infern, când mintea urla ca o nebună sfâşiind cu raționamentul ei toate sentimentele posibile și imposibile ce i se iveau în calea către suflet, iar inima se apăra cu îndârjire de toate ideile fixiste ce-şi luaseră ființă din niște monștri de concepții, ai apărut tu. Un om care nu s-a speriat de mine ca de o grenadă gata să îi explodeze în cap și care nu m-a ocolit ca și cum lepra mea sufletească ar fi contaminat aerul care îl înconjura.
M-ai bătut ușor cu mâna pe umăr, ai zâmbit și m-ai întrebat dacă vreau să merg alături de tine pe drumul rugăciunii. Nu am știut ce să răspund. A răspuns însă privirea mirată a ochilor mei istoviți de atâta agonie sufletească. Am început să te ascult, mai cu îndoială la început ce-i drept, dar după aceea am simțit cum ascultând și simțind farmecul cuvintelor tale simple, o căldură liniștitoare punea capăt încordării plină de friguri ce-mi subjuga de mult timp sărmana inimă. Dar nu numai aceasta. O liniște plină de sensuri dulci îmi umplea golurile pe care războiul sufletesc mi le lăsase în mintea mea, acum epuizată după atâta luptă haotică dată împotriva unei inimi mânioase ca o fiară sălbatică. Încetul cu încetul, m-am liniștit.
Nu mai auzeam decât cum buzele tale șopteau repede și clar o rugăciune; „Doamne Iisuse, miluiește-mă! „. Priveam în gol cum mâna ta mângâia duios și sacadat metanierul gros din lână, iar inima mea rostea dulce rugăciunea în ritmul metanierului. Acum eram liniștit. Nu mai eram singur. Eram doi. Eu și tu.

Ochii Caprui

Anunțuri

2 comentarii la “Eu și tu

  1. strajerul spune:

    Doamne Doamne si-a gasit un frumos locas… in inima ta. Esti un fericit Ochi Caprui. De ce nu ma mir oare?

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s