Maturitate

Când va mai trece puțin timp și vei crește un pic, atunci vei înțelege cu totul altfel lucrurile decât le-ai înțeles până acum. Trebuie să știi de la mine că nu timpul parcurs în viață maturizează cu adevărat sufletul unui om, mai ales a unei ființe de genul tău.
Ceea ce implică procesul în sine a maturizării mai mult decât felul în care o implică suferința sau bucuria, este apriga dorință de te schimba din bine în mai bine, dorință manifestată permanent cu același flux de voință tânără și nestăpânită. Bănuiesc că în aceste clipe în care eu, entuziasmat din cale afară datorită micilor descoperiri pe care le-am făcut asupra sufletului meu, rostesc cu exaltare aceste cuvinte simple dar profunde, tu pe moment nu apuci să înțelegi absolut tot ceea ce am să îți spun, dar ca și mine de altfel, te bucuri. Iar această stare a noastră, a amândurora, pentru mine contează enorm de mult.
Uneori, sufletul omului tânjește așa de mult și de rău după maturitate, încât uită de sensul vieții. Nu trebuie să îți dorești așa intens un lucru dacă nu știi cum să ți-l păstrezi după ce intri în posesia lui. Înseamnă că nu îi cunoști valoarea totală, deci nici aplicarea lui în viața de zi cu zi nu ai cum să o cunoști. Mai mult ca sigur, aceasta este cauza pentru care nu îl capeți de îndată ce ți l-ai dorit. Dacă însă îți dorești cu dinadinsul să fii un om matur, atunci să nu te consideri niciodată că ai ajuns sau că ești.
Omul până când moare, tot are de învățat. Iar adevăratul înțelept tot timpul întreabă și nu se încrede în cugetul său ca într-un idol la care se închină. Se bucură îndeosebi în momentul în care o altă persoană, fie ea și mai copilăroasă, îi expune o altă față a ideilor pe care el le are vizavi de un anumit lucru sau o anume situație. Se simte mai bogat după aceea.
Maturitatea vine din clipele în care ai hotărât, atent fiind la tine și la faptele care se petrec în jurul tău, ca să te schimbi în mai bine, nu de dragul de a experimenta starea aceea sufletească de bine, ci de dragul însușirii acesteia.
Eu tind să cred că omul cu adevărat matur, este cel care având o inimă de copil, judecă viața ca un bătrân încercat. Pentru că acolo unde o inimă curată aprobă desfătându-se de gândurile pline de lumină ale minții, iar mintea se îndulcește în mod voit de simțirile nepătimaşe ale inimii, acolo este echilibru. Echilibru înseamnă maturitate.

Ochii Caprui

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s