Omul din fața ta

  
         

     Toți se miră de maturitatea mea, de faptul că fiind o persoană tânără, dau dovadă de asemenea maturitate. E un dar de Sus, în primul rând.  Iar în al doilea rând, este o consecință a trecutului.  Trecut asemănător cu al multor copii din ziua de astăzi. Am să vă explic. 😄
   
    Când eram mic, toți cei pe care îi cunoșteam, de la mic la mare, simțeau nevoia să vină la mine să își deschidă sufletul, să le ascult păsurile și durerile. Se simțeau bine după aceea.  Aveam răbdare cu fiecare și consideram un lucru extraordinar faptul că îi puteam ajuta astfel, deși eu nu prea le spuneam mare lucru. Doar îi ascultam cu răbdare pe fiecare în parte. Mai târziu însă am constatat că erau și lucruri urâte pe care le aflam și poveri pe care sufletul meu nu le putea duce.  Nu le pricepeam sensul și mă durea enorm de tare ca aflând diferite lucruri despre colegii, profesorii, prietenii sau rudele mele, să nu pot ajuta, dar mai ales să aflu că încet încet , încep să am repulsie față de unii dintre ei și să devin suspicios. Durerile celorlalți m-au maturizat înainte de vreme. Ideile pe care le aflam și pe care sufletul meu nu le putea gestiona în mod corect și util, mi-au dat bătăi de cap.  M-au făcut să devin dintr-un copil sociabil, haios, care era sufletul veseliei acolo unde se nimerea să fie, într-un copil trist, cu remușcări, cu o față serioasă, de parcă ziceai că mâine îmi vine rata la bancă și nu am cu ce bani să o achit.😂 Oamenii au observat aceste lucruri. Ei au îndrăznit să mă întrebe, dar eu nu am îndrăznit să le spun.  Mi-a fost rușine.  Erau rudele mele, prietenii mei, profesorii mei, colegii mei.  Oameni pe care îi iubeam și îi iubesc cu toate ale lor. De aici mi-a venit maturizarea. Din durerile lor. Eu mi-am zis că așa trebuie să fie și că orice ar fi, trebuie să zâmbesc. Nu forțat.  Ci din suflet.  Să mă bucur pentru faptul că sunt așa.  Și această atitudine m-a făcut să reflectez în mod deosebit asupra mea ca om și asupra sufletului  omenesc. Nimeni din cei care îmi povesteau și mi se descărcau mie , nu avea sufletul rău.  Erau doar diferite concepții și probleme de comunicare între ei.  Probleme pe care dacă le-ar fi rezolvat între ei, nu s-ar mai fi ajuns la mine și nici la anumite consecințe care le-au distrus viețile. Însă eu am învățat un lucru . Din atâta durere.  Să nu condamn niciodată pe nimeni pentru greșelile de moment, din neștiință sau din trecut. Ci să am grijă să pot îndrepta prezentul.  Atât.  Nimic mai mult. Iar al doilea lucru, foarte important de altfel, este să nu pun o sarcină mai mare decât se poate duce pe umerii celor pe care îi iubesc.  Fiecare om are o măsură.  Dacă îi pui mai mult decât poate duce, îi dărâmi sufletul.  Dacă nu acum, oricum mai încolo, cu siguranță se vor vedea efectele acestei acțiuni.  Sunt mulți copii ca mine.  Enorm de mulți în România. Aș ruga din suflet pe toți părinții sau viitorii părinți care citesc acum cuvintele mele, să evite această greșeală. Nu trebuie să știe copilul relația ta și sentimentele tale în legătură cu celălalt. Destul le vede și le simte el. Îl dărâmă complet. Să nu te miri ca părinte atunci când vei vedea probleme de comportament la copilul tău.  Poate, din slabiciunea de a-ți împărtăși durerea cuiva, împărtășindu-o lui, ai ajuns fără să vrei la aceste consecințe. Copilul tău nu ți-a spus, dar a suferit. Sunt duhovnici, sunt psihologi pentru aceste treburi. Dar nu copiii. Și să nu crezi că lucrurile pe care I le-ai împărtășit lui, lucrurile pe care el le-a văzut în casă, nu vor avea repercusiuni în modul lui de a gândi și în stilul de viață. Stil de viață care va atrage același stil de care a fugit și s-a îngrozit toată viața lui de până acum.  Dar cât lucrurile se mai pot îndrepta, atunci trebuie acționat rapid. Mai există șanse. Să nu creadă părinții că am ceva cu ei sau că victimizez copiii.  Nu ! Departe de mine acest gând!  Dar lansez un îndemn cu drag, din tot sufletul, către fiecare parte care se va regăsi aici.  Aveți grijă la relațiile dintre voi și la felul cum vă spuneți adevăruri și dureri unii altora.  Sunt și părinți care nu pot duce durerea copiilor și invers.  Dacă omul din fața ta este slab sufletește, protejează-l.  Nu te gândi la tine.  Gândește-te la el.  La sufletul lui și la ce greutate vrei să îi pui tu în spate. Un mic îndemn. Cu mult respect. …:)

   Anii au trecut.  Am învățat să zâmbesc , să râd în hohote. Să îmi plângă ochii de bucurie atunci când văd un suflet îndreptat. Și astăzi ascult oameni de tot felul. Vin să îmi spună păsurile. Nici acum nu îndrăznesc uneori să le spun că nu fac bine.  Dar le dau sugestii. Le explic moduri de viață. Îi îndemn la iubire. Nu îi îndepărtez brusc. Îi las să își deschidă sufletul și le spun ce au de făcut. Dacă vor. Dacă nu, atunci pleacă singuri. Rămâne să mă rog eu pentru ei. Zâmbind. Iar oamenii se schimbă.  Sub ochii mei și ai lor. Cearta de ieri devine pricina de împăcare de astăzi. Dacă nu împăcare, măcar respect.

      Ochii Caprui

Anunțuri

3 comentarii la “Omul din fața ta

  1. Laleauaneagră spune:

    Poate așa a vrut să vă rânduiască Domnul, ca încă din copilărie să cunoașteți durerile și încercările vieții omenești,ca mai apoi să fiți înzestrat cu trăiri profunde și mistice…

    Apreciază

  2. violet spune:

    Ufffff
    Un copil se trezeste. Ridica ochii si simte ca nu poate….inca are nevoie de mama….intinde mana si nu duce niciunde, cere sa fie ajutat…..da din picioare dar nu il ajuta prea mult….iar incaltarile nu-i folosesc delic si mama îi întinde mâna din nou: Sunt aici!
    Un adolescent se ridica falnic,este prea razvratit si impotriva oricui….mama ii zambeste cu atata iubire ca nu o poate privi in ochi si …… Pleaca…..
    Un om matur.are familie, are 3copiii…..isi priveste viata. O lacrima tot cade cautandu-si un drum,un sens …..isi aduce aminte de mama: De-ar fi langa el,de-ar fi langa el….!
    Batran fara vreme si un mos prea uitat …. Priveste spre poarta dar toti l-au uitat.si simte o mana,aude un glas! Ridica privirea:doar mama a ramas!
    ……………………………….

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s