De frică

  
       

   Șiret ca firul lunii ce alunecă firav în miezul unei nopți de vară
   Scânteind cu sete pe bolta împărătească a unei priviri sărmane
   E visul astei lumi ce astăzi cumpătu-şi pierdu a nu știu câtă oară
   Lăsând în urma-i mortuară zeci de suflete rănite-n vechile-i capcane.  
    Să crezi tu oare ce ochii tăi îndurerați de haos nu vor ca să mai creadă ?
    Să spui tu oare vorbe ce vântul în care se vor pierde îl urăsc de moarte?
    Și stăpânit de tirania fricii ce moartea-şi ia mireasă , să fii o cavalcadă,
    Haotică, bezmetică, rupând cu tact al sufletelor trupuri, pe fiecare-n parte?
    Acesta-i oare sfântul rost al tău de astăzi, mărite om cu gigante idealuri ?
   Să bagi de frica celor ce ar putea să fie și soarele în nouri sumbri, ca într-un mormânt?
    Să sperii lumea încet încet, dar sigur ? Să fugărești cu sete văile în aspre dealuri?
     Și la urma urmei, râzând de-a lor prostie, să-ți sticlească ochii la doi metri sub pământ?
     Ce-o fi făcând în Ceruri Domnul Slavei ? O fi uitat de tine sau tu ai fi uitat de El?

     Rămâne întrebarea ce bezmetic de haotic singură răspuns își caută….
     Dacă nu cumva de frică…

      Ochii Caprui

image

   

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s