Poveste de iarnă

      

  În coliba de pe deal, unde vântul doru-şi plânge jalnic cu ai săi ochi triumfători,
  Iară un brad măreț, plictisit la umbra serii, tacticos acum își trece, în revistă anii
  O privire curioasă de copil năstrușnic, de pe geam zburând la cei doi luminători
  Când privind la unul mai cu drag, când la celălalt povestindu-i vechile cazanii
  Aștepta într-o doară, poate va veni cândva la ea și vestitul moș Moș Crăciun.

  Căci săracul moș, mereu împleticit în bucuriile-i bătrâne din dalba-i barbă lungă
  Pe-ndelete zăbovind în vise de copii sărmani, născute-n lumină dalbă de poveste
  Șugubăț cum este el, uita într-una tocmai el sărmanul .. la colibă sus să mai ajungă
  Căci și coliba sărăcuța, curățindu-şi ca o gospodină casa cu ale sale lungi ferestre
  Aștepta așa într-o doară, poate va veni cândva la ea și vestitul Moș Crăciun.

Moș Crăciun petreci în alte case de copii năstrușnici și la mine când mai vii?
Îngâna în sfiosu-i gând de ” Doamne ajută! ” copilașul ce privea adânc prin geam
Te-as fi păstrat în sufletul meu cald și singuratec, chiar și-n toi de noapte, bine știi…
Dar mă voi resemna gândindu-mă c-ai adormit cățărat de-a binelea pe vreun burlan
Te-oi aștepta așa, ca într-o doară, poate vei veni cândva la mine, dragă Moș Crăciun.

Ochii Caprui

image

  

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s