Am o întrebare

          Te rog frumos să îmi spui ce anume crezi în legătură cu întrebarea pe care ți-o voi adresa.  Crezi tu oare că un zâmbet, oricum și oricât ar fi el, ar avea extraordinara putere de a dezgheța sloiurile de indiferență de pe inima cuiva?  Părerea mea sinceră ar fi că zâmbetul, dacă va fi fals sau nu ar avea încredere în el, nu ar avea nici un efect asupra nimănui. Nici asupra celui care îl afișează, nici asupra celui care îl vede.
            Puterea unui zâmbet stă în sinceritatea acestuia. Altfel, zâmbetul nu este decât un reflex diplomatic într-o lume în care permanent ți se impune să ai un interes, să dai bine la nu știu ce lucru, să ascunzi nu știu ce durere, să joci de ochii altora nu știu ce teatru, ca până la urma urmei, seara, când te așezi în fața oglinzii, să nu mai reușești cu nici un chip să îți scoți masca de zâmbet vesel de pe fața tristă, pământie a sufletului. Dacă aceasta îți pare a fi definiția zâmbetului, ar fi bine să nu mai zâmbim.
       Un om nu e făcut să fie trist, dar e făcut să trăiască, să treacă prin viață, să poată simți până în adâncuri și să poată defini toate ale ei. Zâmbetul e o forță ce echilibrează sufletul în totalitate. Îi dă vigoare. Îl face să își vadă și să își dorească sensul împlinit. Nu am putut să nu observ faptul că oamenii care zâmbesc sincer, ascund multe dureri sfâșietoare.  Nu de dragul de a da bine, ci din motivul de a nu îngreuna sufletul celui de lângă ei. Oameni care au fost învățați, să își folosească zâmbetul chiar și în durere. Pentru a vedea luminița de la capătul tunelului. Pentru a oferi altora o speranță. Pentru a fi mai buni pe zi ce trece. Pentru…mii de motive care se pot inventa și reinventa de-a lungul vieții. Iar când nu mai ai puterea să zâmbești, și nici măcar nu te sinchisești să îți propui să faci aceasta, adu-ți aminte că tu, cândva, undeva, dintr-un motiv oarecare, zâmbeai.  Pentru că așa este firesc. Să zâmbești, lăsând viața „să își facă de cap” cu toate etapele ei…Doamne Doamne e bucurie.  Una conștientă, firească, involuntară. Eu pot să afirm, chiar ambii putem afirma faptul că, zâmbetul e acolo în tine. Scoate-l la iveală. Lasă-l să își împlinească menirea. Indiferent ce zi din an sau din viața ta este astăzi, când citești aceste rânduri.  Cu drag….

Ochii Caprui

image

   

Anunțuri

3 comentarii la “Am o întrebare

  1. Ovidiu spune:

    Este păcat că uneori uităm cum să zâmbim cu adevărat, din inimă, pentru că…cândva, s-a întâmplat ceva ce ne-a făcut să înlocuim zâmbetul cu un suspin, o lacrimă!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Laleauaneagră spune:

    Nu-mi plac zâmbetele false.Nu-mi este de folos ci din contră mă întristează,simțind că ascunde ceva acel „zâmbet”.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Poteci de dor spune:

    Este. Şi a ieşit la iveală 😉

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s