Chin

      

 

     În taina nopții, când sufletul se liniștește cu șoapte calde de rugăciune, iar ochii își îngemănează privirile pierdute-n neantul amintirilor de peste zi, atunci…gândul meu, ca un pictor melancolic, îmi zugrăvește necontenit stările sufletești pe care, astăzi,de-a lungul zilei ți le-am observat trăgând furiș cu coada ochiului la tine. M-aș minți inteligent și grosolan, dacă aș spune că nu îți cunosc căderile zbuciumate ale talazurilor pline de spuma rece, ce îți stăpânesc marea zbuciumată de gânduri rascolnice în ultimul timp tot mai des, în sufletul tău. Dar la fel de crud aș minții dacă aș încerca să spun că te cunosc destul de bine încât să pot crede, ba chiar să pot spune și altora cu acel zâmbet inocent ce îmi caracterizează chipul în momentele de bucurie, că mâine va fi mai bine, chiar și fără să faci nimic legat de această privință astăzi. Nu! Clar e o minciună pe care sufletul meu nu o poate înghiți ca pe altele pe care le-a tot sperat să zămislească dintr-un sâmbure de adevăr. Din când în când, palide străfulgerări ale ochilor tăi tomnateci îmi colindă nestingherite privirea molcomă, adâncită în gândurile-ți negre ca întunericul unei nopți fără de lună. Oare tu te simți bine în propria-ți piele de om nemulțumit, mereu unui căutarea lui „acel ceva” atât de important existenței noastre vulgar de trecătoare? Nu cred. Nici eu, nici inima mea, nici ochii mei. Și tocmai de aceea mă rog…cu candela aprinsă-n suflet și-n simțiri, cu buze ce își împreunează cuvintele sub forma a două palme în semn de rugăciune, cu ochii-nchiși la toate imaginile mai puțin plăcute ce stăruie să îmi amintească firea ta rece și aspră de om războinic, neîmpăcat cu pierderea celei mai recente bătălii . Mă rog pentru că știu că suferi cumplitele dureri ale omului care încercând să se schimbe, se tot izbește cu capul de el însuși, de faptele si gândurile sale. Faptele pe care le-ai făcut, nu te lasă să te minți frumos, să îți spui lingușindu-ți conștiința că ai încercat să te schimbi. Iar gândurile zburdalnice si reci ca niște soli grăbiți să își ducă sarcina la îndeplinire, tot te frământă. Oare vei reuși să te mai schimbi ? Să fii un om mai bun? După atâția ani?! Câți nu au încercat înainte-ți dând greș în ale lor planuri? Și totuși…!!! O licărire de speranță tot și-a făcut culcuș în bârlogul inimii tale de om aspru…O icoană. Icoana Precistei la care mă rog, noapte și zi, pentru tine…

 

    Ochii Caprui

image

Anunțuri

6 comentarii la “Chin

  1. Aurelia Acli spune:

    Imi place f mult cum scrii, am asa multe de spus…..

    Trimis de pe iPad-ul meu

    Pe 22.12.2015, la 20:53, Ochii Caprui Blog a scris:

    > >

    Apreciat de 1 persoană

  2. lia spune:

    As vrea ca inca sa ma aflu pe acea lista…

    Sarbatori cu bine alaturi …de toti cei dragi, daca nu fizic cel putin cu sufletelul…!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Oana spune:

    Dulce chin…aducător/născător de speranță în suflete!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s