Iarna, pe uliță

        

       Afară ninge la fel ca atunci, când copil fiind, o zbugheam cu sania pe uliță, și nu  mă mai interesa nimic și nimeni, când ahtiat după farmecul zăpezii și a ninsorii destul de abundente, mă lăsam atât de mult pradă imaginației, încât reușeam să îmi regizez cu multă acrivie toate filmele mele din cap până la capăt.  Și nu mă gândeam deloc la prostii…! Mă gândeam la o lume minunată, cu oameni buni, cu suflete aburinde de dragoste, cu pâine caldă la vatră pe masa oricărui sărac.  Și îmi imaginam pe Sfântul Nicolae vorbind cu Harap Alb, sau pe Crăiasa Zăpezii așteptându-l pe Făt Frumos din Lacrimă să facă împreună nu știu ce colete la multitudinea de familii nevoiașe. Culmea era că nu puteam visa cu ochii deschiși decât sustras de farmecul vitezei pe care sania, bătrâna sanie campioană la nu știu câte derdelușuri,  mi-l invoca pasional.  Și chiar dacă era seară și aveam teme de făcut, iar mama ne aștepta îngrijorată acasă, uneori chiar venind cu nițel scandal după vitejii ei copii direct la sursa farmecului care ne sustrăgea realității, totuși , nu mă dădeam dus de acolo.  Viteza, chiotele de veselie ale copiilor, întâmplările pline de haz din timpul săniuşului, erau platoul de filmare ale celor mai geniale filme pe care le-am putut regiza visând vreodată. Veneam acasă, nu prea apt de controlul destul de atent al ochilor mamei, cu genunchii loviți, cu fața arsă de vânt, roșie, cu nasul înghețat, și…tot aș mai fi vrut puțin la săniuș. Măcar o tură! După ce îmi făceam temele, priveam magnetizat pe geam albul zăpezii din noaptea lungă ce avea să fie. Mi se părea că Sfântul Nicolae ar mai fi avut câte ceva de vorbit cu mine și cu Harap Alb, și că aud scârțâitul delicat al pașilor săi mărunți pe albul zăpezii din ogradă.  Aveam auzenii. Dar aveam bucurie în sufletul meu firav de copil. Destulă,  încât să îmi ajungă până a doua zi , când înarmat până în dinți cu mult curaj, luam sania după mine, pe uliță, în drum spre platourile de filmare. Amintiri frumoase…care astăzi m-au răscolit.

        Ochii Caprui

image

         

Anunțuri

4 comentarii la “Iarna, pe uliță

  1. Poteci de dor spune:

    Răscolesc ele dar ce-am fi fără ele?
    Mi-ai trezit şi mie amintiri dragi!

    Apreciat de 1 persoană

  2. tasca mona spune:

    Mi-am amintit cu drag de acele  momente și parcă tânjesc după ele. Uitam sa ne bucuram, uitam sa transmitem bucurie sufletului. Mulțumesc, pentru ca ai adus putina lecitina:). O zi minunata. Cu drag Mona.

    Trimis din Yahoo Mail pe Android Pe Jo 7 ian. 2016 la 18:33, Ochii Caprui Blog a scris: | Ochii Caprui Blog posted: ”                Afară ninge la fel ca atunci, când copil fiind, o zbugheam cu sania pe uliță, și nu  mă mai interesa nimic și nimeni, când ahtiat după farmecul zăpezii și a ninso” | |

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s