Anecdota

Dacă acelui care-n lacrimă uscată își varsă acuma dorul,
Tu nu-i oferi o mână a speranței de care să se prindă
Când de mângâiere caldă, nevoie are tot mai mare,
Atunci nu uita că-n norul cel usor al rugii tale,
Lipsit vei fi de vlaga ei, de focul zilnic ce va înceta să se aprindă,
Pentru că n-ai știut un suflet cum a-l salva de la pierzare.

Și ruga ta e seacă…
Căci glasul lui și acum suspină….
Dar ție ce îți pasă?
Nu e durerea ta, e durerea lui de vină. ..

Ochii Caprui

image

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s