Filozofia unei porţi

        Frumosul din om nu ar fi frumos dacă omul nu ar căuta să şi-l descopere, să îl pună în valoare şi dacă în necazurile vieţii, nu s-ar strădui să vadă că Doamne Doamne vrea acelaşi lucru de la el. Să şi-l pună în valoare.
        Când vezi în inima sau în caracterul cuiva ceva frumos, admiri, te laşi profund impresionat, acest sentiment culminând cu dorinţa de a obţine şi tu acel frumos. Însă frumosul nu încape într-o inimă neîncrezătoare, îmbuibată ȋn fiecare clipă cu griji inutile, cu amintiri care  te fac să retrăieşti trecutul într-un mod dureros, devenind chiar surogate, cu vise măreţe care nu fac decât să te îndemne clipă de clipă să ignori toată valoare prezentului, doar pentru a construi un  viitor momentan nu prea palpabil. 
          Frumosul trebuie să-şi aibă rădăcina în inima omului, pentru că acolo şi numai acolo este locul care i se cuvine.  Printre griji, sentimente, vise, trebuie lãsat şi un pic de loc mai multişor pentru frumos.
           Şi nu poţi fi frumos în toate dacă oboseşti să ierţi, să ajuţi, să înțelegi, să alini, să crezi, să nădăjduieşti,să speri, să crezi şi să îi dai celui de lângă ceea ce ar avea nevoie iar nu ceea  ce ar merita ȋn clipele acelea. Mi-a luat foarte mult timp să înţeleg şi mult mai mult decât atât, să accept faptul că o regulă  a dragostei adevărate presupune ca ajutând oameni peste oameni, să nu ai parte de ei decât în momentul zero,adică acum, în clipa în care îi ajuţi. Oamenii sunt ca nişte portiţe spre Doamne Doamne. Ajutându-i pe ei,te ajuţi pe tine.  Unele portiţe au nevoie de îngrijire, altele de încredere, altele de recunoştinţă, altele ca să îşi descopere frumosul din ele.  Toate sunt  forme ale dragostei. Iar când omul va căpăta siguranţa faptului că Dumnezeu are o lucrare cu el prin tine, te va lăsa să treci prin el mai departe, spre drumul tău.  Să îţi continui drumul tău ȋn viaţă.  Chiar dacă după aceea, acea  poartă se va închide şi nu te va mai lasă să treci din nou, trebuie să îţi fie destul faptul că ai trecut odată prin ea. Cel puţin, cred că acesta este singurul mod de a te consola şi lăsa frumosul în inima ta  neatins de durere, remuşcări, regrete, dezamăgiri, neîmpliniri. 
       Viaţa omului nu e mai mult decât drumul pe  care îl face o frunză căzând din copac spre pământul de care aparţine….

                 Ochii Caprui

image

Anunțuri

4 comentarii la “Filozofia unei porţi

  1. iosif, spune:

    Dragostea autentica,se înalta deasupra ratiunii si al sentimentelor,se afla doar în sferele înalte duhovnicesti,ceresti,dumnezeesti. Ea se manifesta neconditionat,sacrificîndu-Se integral.
    „…caci dragostea este tare ca moartea”…”jarul ei este jar de foc,o flacara a Domnului.”
    Daca deci,dragostea are aceeasi fortza ca moartea,se pot anihila reciproc…

    Apreciază

  2. strajerul spune:

    Deasupra tuturor se afla Dumnezeu. El si numai El detine controlul si nimic nu se intampla fara stirea Lui. Astfel, si dragostea si moartea sunt sub controlul Lui Dumnezeu. Omul trebuie sa lupte ca pe prima s-o castige de la Dumnezeu iar pe ultima s-o accepte ca fiind si ea ingaduita tot de Dumnezeu. Doamne ajuta!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s