Înlănţuire

                

         Cineva în trecut îmi tot repeta că omul de fapt și de drept e singur.  Nu are pe nimeni, oricât de tare s-ar lipi de sufletele celor care îl înconjoară. Pentru că singur trebuie  să îşi tragă necazurile, singur trebuie să îşi înveţe lecţiile vieţii, singur trebuie să îşi găsească rostul în viaţă.
           Fiecare om are calea lui. Numai că în calea lui sigur va întâlni alţi oameni ca şi el;în căutarea sensului de a fi. Își va învăţa lecţiile alături de oameni.  Își va trage ponoasele tot alături de oameni. Oamenii din viaţa noastră sunt un element care ne motivează existenţa, dar nu în unanimitate. Nu întregesc această motivare în totalitate. Nu o definesc în absolut.
         În absolut o defineşte dorul de Dumnezeu şi relaţia ta cu El. Relaţie care te va îndemna vrând nevrând,  să recurgi la oamenii de lângă tine. Să îi ajuţi şi să te ajuţi pe tine cu fiecare mână de ajutor pe care o dai celui de lângă tine.
          Însă, în clipele taciturne, pline de misterul vieţii, de mireasma inconfundabilă a viitorului, sufletul cugetă singur la defectele, bucuriile, necazurile, evenimentele care i-au marcat într-un mod mai mult sau mai puţin important existența.
          Omul de lângă tine, de care nu ţii seama, sau căruia uneori îi slujeşti prea mult (şi aceasta o faci doar din lipsa de concentrare a atenţiei asupra sufletului tău) este o cheie importantă care poate descuia cele mai importante uşi;  cele către Doamne Doamne şi cele către tine. Suntem singuri doar când nu mai vrem să existăm.  Când vrem să existăm şi suntem motivaţi să facem acest lucru, cel de lângă noi, poate fi în cel mai rău caz, un om care vrea să îşi ducă singur poverile, adică unul care nu vrea ajutor,dar care sigur are nevoie. Dacă nu el, atunci noi avem cu siguranţă. Dar singuri,singuri, fără gânduri, fără sentimente, fără Dumnezeu, fără oameni, fără natură, fără motivaţia de a iubi şi dorinţa de a fi iubiţi, nu vom fi niciodată. Sufletul nu a fost creat să fie singur. Ci în slujba altor suflete. O înlănţuire a rostului.

       Ochii Caprui

image

Anunțuri

6 comentarii la “Înlănţuire

  1. Anastasia spune:

    Numai uniți prin iubire și dăruire vom putea umple golul din sufletul nostru…

    Apreciat de 1 persoană

  2. iosif, spune:

    Frumoasa ilustratie.O expresie a echilibrului,al întelepciunii autentice.;)

    Apreciat de 1 persoană

  3. Poteci de dor spune:

    Ce frumos se îmbină fotografia cu textul!

    Apreciat de 1 persoană

  4. strajerul spune:

    Osor de spus, greu de implinit atunci cand nu intelegi, nu poti, nu stii cum. Trebuie doar sa astepti clipa cand Doamne Doamne te va face sa intelegi, sa poti, sa stii cum. Slava Tie pentru toate draga Doamne-Doamne!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s