Tabloul vieţii (1)

                Tabloul vieţii (1)   

          În sufletul ei posomorât de atâtea griji ale zilei de mâine,pacea îşi luase de mult timp zborul, întocmai ca o vrabiuţă fascinată de alte orizonturi. Nu trăia o dramă şi clar; nu avea de gând ca sufletul ei să fie câmpul de bătălie între iminenta dramă şi o speranţă estompată.
          Însă tristeţea provocată de lipsurile din casă, tristeţe a cărui profunzime o vedea ieşind în ultimul timp tot mai des sub forma unor oftaturi adânci de pe buzele copiilor ei, îi măcina sufletul şi liniştea într-un hal fără de hal.
         Copiii ei o ascultau cuminţi, fără murmur, fără nemulţumiri, fără să îi amintească câtuşi de puţin lipsa pâinii noastre cea de toate zilele de pe masă, şi seara, la lumina unei lumânări şi aceea pe jumătate consumată, toţi trei rodeau cu privirea acelaşi colţ de pâine uscată, gândindu-se fiecare cum să lase celuilalt mai mult.
          Dureri învăpaiate zvâcneau nelalocul lor în desişul fraged al inimii fiecăruia pentru durerea celuilalt. Nu aveau ce face.  Trebuiau să rabde, să se roage, să nădăjduiască că mila Domnului le  va arăta mâine un răsărit de soare mai luminos decât cel al zilei de astăzi.  
         Dintre toţi, durerea ei, a mamei care  se simţea ruşinată de neputinţa ei de a-şi hrăni copii, era cea mai mare. Unde mai pui că era şi bolnavă, că niciodată nu îşi cumpăra medicamente decât de maximă nevoie, şi că în ultimul timp, văzând că toate uşile îi sunt închise în nas şi că nu e înconjurată decât de iluzia unor promisiuni făcute faţă de ea doar din politeţe, nopţile de iarnă, indiferent că erau friguroase sau cu lună plină, deveniseră o otravă de gânduri negre.
          Se simţea din ce în ce mai slăbită în urma atâtor nopţi nedormite şi se  părea că sănătatea, altădată cât de cât rezistentă la acest soi de gânduri negre, acum îi facea cu mâna de departe. Nu era de joacă.  Ceva trebuia făcut! Ceva trebuia schimbat în atitudinea ei.
        Băieţii ei căutau cu orice preţ să nu o supere, să nu îi amintească nimic, dar mai ales;  să nu îi ceară nimic.  Nici măcar din cele strict necesare. Şi orice aveau, împărţeau între ei cu bucurie. Erau uniţi în cuget şi în toate simţirile nepătimaşe ale inimilor lor de copii. Cred că nicăieri în altă parte, în aceste momente negre, nu s-ar putut observa extraordinara ieşire în evidenţă a cuvântului „noi”. Nu mai era „al tău ” sau „al meu” ci era „al nostru „.
          Mama îşi dădea seama de bogăţia morală pe care Dumnezeu în bunătatea Sa, i-o dăruise din belşug prin aceşti doi copii. În necazurile ei, ale lor, aveau cea mai mare bogăţie; erau uniţi şi se iubeau. Lucruri care nu pot fi cumpărate cu bani şi agonisite de absolut nicăieri. Nu era pâine pe masă, dar era dragoste în casă! Dintre toate bogăţiile vieţii, aceasta era cea mai mare.  Se gândi în adâncul durerii ei că viaţa se poate schimba. Că trebuie să se schimbe. Şi că trebuie să se roage şi să facă răbdare.
        Doar nu avea cum să se pună cu Dumnezeu, nu-i aşa!?  Nu tot El a ajutat-o  până acum să îşi crească copiii? Ea, o femeie singură, fără bărbat?! O va ajuta şi de acum înainte. Clar!  Oricum, avea bogăţii pe care nici un ban din lumea aceasta nu le-ar fi putut cumpăra…!!!Avea dragoste în familie.  Deci, nu trebuia să fie tristă sau pesimistă.  Dumnezeu îi dăruise printr-un tablou abstract, toate culorile curcubeului vieţii.

       
         Ochii Caprui

(text pe care l-am scris lăcrimând )

image

Anunțuri

4 comentarii la “Tabloul vieţii (1)

  1. Poteci de dor spune:

    S-a transmis emoţia scrierii…

    Apreciat de 1 persoană

  2. iosif, spune:

    Implicarea profunda si sincera a unui suflet,în suferintza altuia,genereaza o empatie autentica,o suprapunere involuntara,paradoxala,o contopire a sentimentelor,semn al DRAGOSTEI SACRIFICATOARE DE SINE,pentru „aproapele”.
    Hristos Isus a suferit si a fost omorât în trup,din…DRAGOSTE.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Anastasia spune:

    Dar acolo unde domnește dragostea de Dumnezeu am văzut de multe ori cum lucrează pronia Celui Atotputernic, încât plângeam cu lacrimi de bucurie…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s