Palavre

Aruncând o primă privire la spusele mele întortocheate, s-ar putea să te îndoiești în a-mi da dreptate în totalitate. Dar vei vedea, chiar și așa, că vorbele acestea nu sunt prostii și nici cuvinte de duzină. Te rog să ai răbdare cu mine până la capătul rândurilor și abia după aceea să tragi concluzia finală. Cred că știi regula de aur a unui critic bun: ” Nu ai voie să critici omul până nu și-a terminat în cele mai mici amănunte lucrul început.”

    Să nu crezi că aceia care te vor învăța în profunzime ceea ce înseamnă iubirea în viața omului, sunt doar oamenii buni.
     Sufletele bune îți vor arăta cum iubirea poate tămădui, înlocui lipsuri, educa sufletul celui de lângă tine,crea unitate, readuce la viață, schimba din rădăcină firea omului, dar …doar atât.

     Iubirea poate tămădui rana provocată de ură, dar nu o poate face inexistentă. Cicatricea rănii va rămâne să îți aducă aminte cum nu trebuie să te comporți.
     Iubirea poate înlocui lipsuri, dar doar ca înlocuitor, nu ca variantă de alegere. Un prieten bun te poate iubi ca pe însăși fratele său, dar îți este doar prieten, nu și frate de sânge. Dacă ți-ar fi fost frate de sânge, ți-ar fi fost prin firea lucrurilor mai mult frate decât prieten.
     Iubirea faptică, nu declarativă, este aceea care rupând din firea ei de mamă, ți-adaugă ție virtute de fiu. Este acea iubire jertfelnică a celuilalt pentru tine, menită să trezească în adâncurile inimii tale acea rușinare sănătoasă de tine însăți, acei șapte ani de bun simț de acasă care au ca scop să arate lumii că ești un om educat, că te poți descurca în viață nu clădindu-ți interesele din cadavrele altora, ci mergând frumos și așezat pe drumul vieții, întocmai ca un om binecrescut.

     Când vei vedea pe cel de lângă tine vorbindu-ți frumos, indiferent ce pornire vei avea în acele momente, indiferent dacă ești de acord sau nu cu zisele sale, îi vei vorbi la fel de frumos. Nu urât, nu țipând, nu jignind. De ce? Pentru că felul lui si gestul lui de a vorbi frumos față de tine, nu a făcut decât să trezească în tine omul plin de bun simț. Dacă nu l-a trezit, atunci măcar l-a educat. Adică i-a arătat cum trebuie să fie.

       Dacă vei zări vreodată un om la poarta vieții tale, fiind milostiv cu cei sărmani, bun cu cei răi, onest cu cei fărădelege, naiv în cei îndoielnici, cu siguranță îți va fi rușine de tine însăți. De felul în care ai gândit și te-ai comportat în situațiile descrise mai sus. Astfel, involuntar vei dori să fii ca acest om. Pentru că el ți-a arătat calea din iubire, fără să te tragă de mânecă, fără să îți impună. Gestul său te-a educat.

      Vei vedea de-a lungul experiențelor tale de viață, mai multi oameni buni. Fiecare în felul său unic de a fi, dar cu toții respectând aceleași legi ale iubirii. Iubirea îi unește în cuget și în simțiri. Aceștia tot timpul vor avea nevoie unii de alții. Pentru a se îmbărbăta, a se consulta, a-și adeveri diferite presupuneri despre iubire, a-și îndepărta diferite prejudecăți, dar mai ales; pentru a se corecta unii pe alții din și cu iubire.

        Mulți oameni fiind dezorientați și neavând lângă ei în acele momente dificile pe cineva căruia să îi pese cu adevărat de ei, apucă pe drumuri greșite la răspântiile vieții. Devin oameni pervertiți și rămân în acele căi din multa lor comoditate. Din neștiință devin oameni răi. Chiar dacă a lor conștiință îi atenționează când săvârșesc răul, totuși ceea ce văd în jurul lor ca normal, este mult mai puternic decât ceea ce simt. Astfel de specimene, dacă vor întâlni un om bun care să aibă răbdarea necesară cu ei, prima oară îl vor considera nebun, anormal, inadaptat, dar mai ales ciudat. Acest ciudat le va aduce în timp, cu toate că îl vor blama, acel plus de conștiință ce le lipsea până atunci, acea putere a exemplului care le va trezi sau va readuce la viață omul bun din ei. Astfel, iubirea readuce la viață ceea ce pervertirea a ucis în noi.

         Dacă te vei plimba puțin prin penitenciare sau vei studia cu atenție chipurile oamenilor pe care îi cunoști, la un moment dat, s-ar putea să ai surprize foarte mari.
         Vei vedea chipuri le care le stiai de acum 10-15 ani în urmă întunecate, le vei vedea luminoase. Vei vedea criminali a căror fire crudă s-a transformat în firea bună și nevinovată a unor copii. Nu sunt aberații. E realitatea privită nu numai prin ochii mei, ci ai multor oameni care s-au străduit pe diferite căi să observe fluxul si refluxul vieții.
    Bineînțeles că lucrurile pot fi și invers. Oameni buni care au devenit oameni răi. Dar excepția confirmă regula și invers. Pocăința, frământarea lăuntrică, nevoia de cunoaștere a sinelui si de Dumnezeu, i-a făcut pe oamenii răi care trec si au trecut prin suferințe mari, să își schimbe firea din rădăcină. Pentru că au avut ocazia să întâlnească un om bun care să îi iubească asa cum sunt ei. Să îi accepte. De acolo a început totul. Din momentul în care au văzut o luminiță la capătul tunelului și și-au dat seama că au greșit în viață că nu au fost și ei o luminiță la capătul tunelului cuiva care ar fi avut nevoie.
        Astfel, iubirea unui om bun poate schimba din rădăcini firea mai multor oameni răi. Dacă este credință, răbdare,dorință de jertfă.

      Însă aceia care te vor învăța cu prisosință cât de importantă este iubirea pentru tine ca om, cât și pentru alții, nu sunt și nu vor fi niciodată oamenii buni. Ceilalți însă da. Te vor învăța.
      În pictura de orice fel, albul devine cel mai alb doar atunci când este alăturat lângă negrul cel mai negru. Astfel, contrastul cel mai izbitor cu putință scoate la iveală ochiului importanța maximă a celor două non culori.
      Când oamenii răi te vor vorbi de rău si te vor hăitui din toate părțile cu vorbe urâte, cu amenințări; când zeci de intrigi mincinoase se vor înfiripa pe nevăzute în jurul tău ca să te scoată vinovat de cele ce nu ai făcut; când acela pe care l-ai iubit cel mai mult te va vinde pe miri ce în fața celor ce îți voiesc răul, atunci îți vei dori să nu fii ca aceștia. Vei urî minciuna pentru că știi cât de mult te-a durut. Vei urî hoția, zavistia, lăcomia, pizma, prostia, răutatea, meschinăria, lăcomia…într-un cuvânt: toată partea întunecată a omului. De ce? Pentru că știi prin ce treci și cât de greu îți este, nedorind nimănui o astfel de stare. Astfel vei duce dorul oamenilor buni și vei dori să fii un om bun.
     Dumnezeu îți rânduiește un om atât de rău lângă tine, pe cât știe El că poți fi tu de bun. Nu mai mult. Si toate acestea din iubire…!!!
    

Ochii Caprui

Anunțuri

Un comentariu la “Palavre

  1. ane spune:

    Iti recomand sa citesti Viata lui M.Eminescu de G.Calinescu (poate ai citit-o)
    „Nu există umbră fără soare şi nici umbra fără lumina conştiinţei”Jung

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s