La vot

      

 

    Pe stradă plouă cu picuri mari. Intens. Blocurile zâmbesc cenușiu unul altuia în semn de solidaritate. Impactul picăturilor de ploaie trezește la viață betonul amorțit de gândurile din ce in ce mai caustice ale micului oraș. Perechi de suflete mângâie cu privirile lor ulițele întortocheate ale universului de beton armat cu bunăvoie, cu veselie, cu bucurie. Sticliri fragede de ochișori curioși, năsucuri roșii zâmbind în ploaie, urechi ciulite în căutarea veștilor, vorbe aruncate-n vântul unei noi zile neobișnuite. Au ieșit cu toții să aleagă în mâinile cui să își pună încrederea și bunul simț pentru următorii ani. Copii ce zâmbesc ștrengărește din chipurile luminate ale adulților deveniți cetățeni. Fiecare dintre ei se întreabă în mâinile cărui om de treabă să își încredințeze visurile. Pe o stradă lăturalnică apare moș Costache. Se vede pe fețișoara lui rozie că la viața lui, nu i-a plăcut politica. Își învârte politicos deasupra capului umbrela cenușie ruptă de vânt și ținută cu o mână( bolnavă și ea de reumatismul anilor care au trecut),  umbrelă care abia stă să nu fie găurită de mângâierea din ce în ce mai agresivă a picăturilor de ploaie. El nu are cui să își încredințeze visurile. Timpul lui e pe trecute. Singur, în chirie, la cei 70 de ani ai lui, moș Costache, a rămas un fin observator al tuturor fenomenelor politice care i-au ajutat sau nu locuința și relațiile cu cei din jur. Dar astăzi, a ieșit la vot pentru nepoții lui. Poate vor avea vreun viitor mai bun decât al lui. Poate acolo sus, vreun cetățean de onoare ajuns astăzi să își spună cuvântul, va spune ceea ce trebuie. Și poate chiar va fi auzit sau luat în seamă

      Dar oricum…nu mai contează!!! Umbrela ruptă de vânt nu i-o va repara nimeni. Poate vreun nepot dintre cei pe care i-a crescut cu atâta trudă, dacă va avea bafta să își aducă aminte de el. Oricum, pentru nepoți, pentru cât mai are de trăit, pentru conștiința lui, moș Costache a ieșit la vot. Dintre toate sentimentele care i-au cutreierat inima cel mai des, i-a rămas mică de tot, stingheră ca lumina slabă a unei lumânări în adânc de întuneric, speranța.

Ochii Caprui

image

Ochii Caprui

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s