Fragment

​Când iubești oamenii nu mai ai nimic al tău. Nu mai ai nici timpul tău, nici sănătatea ta, nici nervii tăi, nici banii tăi, nici bucuria ta, nici durerea ta, si uneori chiar nici sufletul tău. 

    

Ajungi să te scalzi în sentimentele și mentalitățile mulțimii pe care o iubești , la fel ca într-o mare învolburată. Din om în om, din val în val. De la umed la uscat, de la tristețe la bucurie, de la dorință la împlinire. 
     Si cu toate acestea, nu ajungi să te cunoști, sa știi cine ești și ce vrei. Pentru ca nu îți mai aparții. 
De aceea trebuie să existe și aici o măsură. De iubit sufletele altora ca pe al tău însuți, sunt sigur că se poate. Dar să îți iubești sufletul cu aceeași intensitate pe care o manifești în iubirea față de alții, se poate? Când te vei îndepărta de sufletul tău si de Cel ce l-a creat, slujind oamenilor, atunci nu vei crea decât iluzia unei vieti pline de iubire…o minciuna cu care mințindu-te frumos pe tine, zilnic vei minți pe alții.
 Vrei să vezi cât de mult contează sufletul tău pentru tine, cât și pentru alții ? 
 Lipsește-te de el o vreme si vei vedea. Dă-l  împrumut altora și te vei mira de ceea ce vor fi în stare să facă cu el.  
(Fragment din „Iubire de poveste”)
Ochii Caprui

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s