Copil minunat 

​    M-am uitat adânc în ochii lui. La prima vedere păreau de o sălbăticie dusă la extrem.  Însăși luminițele lor care vibrau a răzvrătire, mă anunțau acest lucru. Nu știam ce să îi răspund la torentul de întrebări care curgeau cu duiumul. Mai precis,  nu știam pe ce ton să îi răspund,  pentru că prezența lui mă emoționa. 

     Mi-am adus aminte de copilul din mine de acum 15.  Tânărul care voia cu orice preț să dovedească multora că Dumnezeu nu există sau dacă există,  nu se implică atât de mult pe cât ar trebui. 

   În fața mea aveam o copie fidelă a acestui tânăr.  Oare de ce aveam eu nevoie acum 15 ani ca să mă liniștesc? Să îmi aduc aminte. Ah!!!  De o îmbrățișare a unui om care să mă înțeleagă! Să îmi liniștească furtunile din suflet, traumele prin care trecusem, printr-un gest patern, frățesc, plin de dragoste și compasiune. Nu aveam nevoie de argumente. 

    La fel am făcut și eu cu acest copil.  L-am îmbrățișat strâns într-o caldă și duioasă bucurie a inimii.  A simțit.  După ce m-a îmbrățișat,  s-a închis în baie.  Voia să plângă,dar fără să îl vadă femeile.  Era bărbat. 

   Sau mai degrabă copil crescut fără tată. 
Ochii Caprui 

Anunțuri

Un comentariu la “Copil minunat 

  1. Anastasia spune:

    Iar eu îmi doresc din tot sufletul ca acest tânăr de „15” ani să depășeacă 100 de ani , ca să aibă ocazia de a trece prin toate etapele vieții… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s