Emoțional 

​Copil cu sufletul plăpând ce la lumina serii îți lași cugetul mușcat de lacrimi, și-n toi de viață vie, îți năucești speranța cu dorurile-ți învechite… 
Gânditu-te-ai vreodată că-n Cerul mare și albastru,  la ceasul întristării tale, îngeri veseli caută povara-ți să-ți ducă mai departe? 
Că macu-n luna sa de miere, se vestejește privind cu milă la al ochilor tăi suspin ? 
Și marea-n talazurile ei adâncite-n seninul lor cel veșnic,  se tulbură văzându-ți lumina afundându-se-ntuneric? 
Pământul în preajma ta își mângâie încet noroiul, sperând ca viața pulsând a bucurie iară ,  odată să mai apară-n tine… 
Mi-e sufletul slăbit de atâtea gânduri,  încet mă-nchid în rugăciune… 
Să nu uiți să trăiești, copil cu sufletul plăpând,  să-ți făurești speranța… 
În Cerul mare și albastru așteaptă-se a rugii tale calde iz, ca oarecând odinioară.. 
Ochii Caprui

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s