Idei

​Nu pot spune de câte ori nu mi-am văzut simțirile pătimașe ale inimii adunându-se la sfat de mare taină și la sfârșitul lui,  hotărând să se întrupeze în cuvinte molcome, delicate,  atât de firave la prima vedere și totuși,  atât de puternice   în momentul în care mintea cititorului a dat nas în nas cu profunzimea lor!!!  De nenumărate ori…!  Dar la fel,  tot de atâtea ori,  am simțit nevoia să tac,  să nu le dau voie să se zbenghuie-n fraze nelalocul lor pe foaia aspră de hârtie,  și să nu îi murdărească albul feciorelnic cu înțelesuri slabe.  

      Pentru că atunci când tăcerea domnește plină de bucurie,  profunzimea cuvintelor ia naștere din însăși ființa ei nemărginită de sensuri,  rosturi,  idei sau…universuri. Exact cum spunea Eminescu în „Scrisoarea 1″:

 ” Și pătrunzându-se de Sine,  se odihnește Cel Nepătruns”.  Foarte mult mi-a plăcut acest vers… 

       Ore în șir m-am desfătat cu el… Ca într-un mic delir de suflet plăpând și molcom. 
        Ochii Caprui 

Anunțuri

Un comentariu la “Idei

  1. Anastasia spune:

    Vă salut! Mă bucur că ați înviat… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s