Când Bătrânul părăsește copilul(3)

  
      Între pauzele dintre furtunile de nisip ale vieții, Copilul respira liber a speranță. Nu își găsea niciodată explicația potrivită în ceea ce privește multa iubire pe care o simțea din adâncuri, iubirea lui Dumnezeu către el. 

    Își ștergea ochii de suspinele lichefiate🤔, când de tristețea pentru faptul că nu reușea să fie constant în dragostea lui către Cel Preaînalt, când de agresivitatea întrebărilor îndoielnice care îi mușca sufletul ca niște carii neobosite, când de acel balsam de recunoștință pentru tot ce i se întâmpla, pe care îl vedea în ultima vreme ca o poartă a cunoașterii milei Dumnezeiești.

    În măruntaiele sufletului său, deseori se puteau observa demoni negri sau albi, fugind de mâncau pământul😂, de mânia rugilor atâtor îngeri iscusiți ce-i veneau în ajutor sufletului, în cele mai negre momente.

    Erau și momente în care priveau neputincioși cum baierele sufletului se desprind de la locul lor, de atâta plăcere și răutate demonic-omenească, stând gata gata să se rupă. Zile negre,😓 cu suflet uscat de plăceri și deznădejde.

     Iadul și raiul deopotrivă în sufletul omului😑. În ochii lui; în vocea sa; în trupul lui; în gesturile lui și, nu în ultimul rând: în faptele lui.

     Raiul acela cu ochii suspinând, scrutînd pământul, dar nădăjduind😋 în mila și curățenia Cerului. Cu mâinile împreunate, încleștate-n rugă aprinsă. Cuvinte de foc🤔 născute-n moalele inimii.

     Iadul acela cu gura până la urechi😪, cu sufletul uscându-se-n temnița uitării; cu ochii privind inert, în neștire, bogățiile lumii care trebuiesc agonisite; cu mâna mângâind leneș a desfrânare-n flagrant 🤤haina nouă și scumpă, luată de curând; cu sufletul împrăștiind vorbe urâte și mușcând cu plăcere😈 din carnea sufletelor pe care le-a asuprit. Cuget pămîntesc desființând pe zi ce trece, sfințenia inimii, curățenia gândurilor și frumusețea faptelor.

    Și toate acestea, luptau pentru supremație în inima omului în fiecare zi. De la iad la rai e drumul atât de lung 😯pe cât e de scurt cel de la rai la iad.😏

    Copilul știa😉, dar își ațintea privirea-n albastrul Cerului, răstignindu-și nădejdea pe crucea Cuvântului care L-a născut, în cuiele groase și tocite ale iubirii.😍😍😗
                                Ochii Caprui

Anunțuri

2 comentarii la “Când Bătrânul părăsește copilul(3)

  1. Poteci de dor spune:

    Minunat text!
    M-am identificat pe rând şi cu copilul şi cu bătrânul.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s