Când te ia valul… 

    Nu mi-aş fi lăsat pentru absolut nimic în lume, să îmi bată inima aiurea, nu neapărat pentru cineva, cât mai mult pentru anumite momente… Dar sunt clipe când sufletul nu are cum decide ce anume poate sau nu simţi… 

    E ca un val în care te scalzi tot, din cap până în picioare, şi nu rămâi decât doar cu câţiva stropi imenşi, dornici să îţi intre în piele… 

    Acesta e felul meu de a simţi anumite lucruri din anumite situaţii. Nu ştiu dacă îmi pot controla durerea, teama, bucuria, recunoştinţa, lacrimile, emoţiile de tot felul. 

    Privesc la Cer şi mă gândesc că nu degeaba mi se întâmplă tot felul de situaţii prin care sunt nevoit să trec. Are Dumnezeu o logică a evenimentelor. Vrea ceva de la mine. Ceva prin care să pot mângâia şi întări pe alţii…

     Ca orice suflet cuminte,  mă supun de bunăvoie… Nu e nevoie să intru în miezul focului ca să pot realiza că mă voi arde… 

     Iar când toate vor fi trecut,  voi avea în adâncul inimii mele, alte şi mereu alte întrebări pentru Doamne Doamne. 

     Peste „De ce? ” şi ” Tocmai mie?! „, am reuşit să trec. Dar la ” Chiar aşa?! ” și ” Voi putea eu oare să trec şi peste…? ” încă nu am găsit răspunsurile potrivite. 
                                        O. C

Anunțuri

3 comentarii la “Când te ia valul… 

  1. Poteci de dor spune:

    Învăţăm să răspundem, pe rând, acestor întrebări…
    Noapte liniştită!

    Apreciat de 2 persoane

  2. smaranda64 spune:

    Se spune cã Dumnezeu nu ne dã mai mult decât putem duce.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s