Asemenea ei

Suflet înflorit în mugurii răzleţi de luminoasă ploaie… 

Pogoară-mi al tău har în inima-mi senină

Răsfrânge-mi norii-ntunecoși cu raza-ți de lumină pe cerul vieţii mele, 

Şi-mi dăruie-n amurg de soare-nsângerat 

O dâră de speranţă… 

Ce fel de fluturi ai avut în suflet astăzi,  de ai văzut doar pretutindeni stele? 

Ce vis neobosit şi straşnic,  te-a îndemnat cu patos să te întorci din nou la ele? 

Ai obosit cumva iubind,  iertând,  dorind a vieţii tainică podoabă…? 

Ai strâns cumva din dinţi,  muşcându-ți cu amar din sufletu-ți bicisnic, 

În miez de iarnă aspră a durerii? 

Mormânt de amintiri uitate-n vulcanice adâncuri de toridă vară, 

O toamnă a tristeţii ţi-a fost și-ți este-n continuare, singură singurătatea, a ta povară

Primăvară a învierii îți fie acum în aste clipe şubrede de har,  o odă a bucuriei, 

Că ai trecut,  vei trece, şi treci neobservat de ochii răi şi curioşi ai lumii,

Ce au privit mereu sticlos să-ți vadă și să-ți spună,  cu răutate-n glas… 

Cum ai greşit şi eşti ca ea; bicisnică, amară,  îndrăgostită de păcat… 

Că-ți curge-n vinele albastru,  asemeni ei, înfumurare neagră, dezmăţ destrăbălat cu puii lui alături

Greşita ei părere, cum că nimic din ce-i sub soare, nu e bun sau nou… 

C-ai fost şi eşti cândva născut întocmai ei,  din sângiuri amare.

                                      O. C. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s