Avea o oarecare temere de evenimentele care aveau să succeadă în viitorul apropiat hotărârii de astăzi. Ochii lui, ale căror luciri de obicei, trădau emoţii mai puţin descriptibile, astăzi păreau din cale afară de apatici, parcă înadins amorţiti în banalul realităţii pe care îl gusta, în ultimul timp, cu din ce în ce mai multă sete.
„Doamne, oare eu cine sunt? Care o fi, mai exact, menirea mea pe lumea aceasta? „. Întrebări obişnuite la ceasul în care seara pleacă politicoasă, lăsând liber şi loc de bună ziua nopţii. Întrebări fără cusur, întrebări fără răspuns.
„Tu trebuie să fii ceea ce ai fost dintotdeauna. Ceea ce ai simţit să fii dintotdeauna, atât pentru Mine, cât şi pentru cei pe care Eu îi iubesc. „se auzeau paşii molcomi ai rãspunsurilor, păşind încet, cu graţie, pe urmele gândurilor ce scoteau la iveală poteca îngustă a inimii.
” Ce anume, Doamne? „spunea tânărul, ştergându-şi broboanele mari de sudoare aciuate la ceas de seară pe tărâmul lat şi neted al frunţii.
” Îngerul Meu printre oameni”.
„Şi dacă nu pot? „…
„Atunci vei învăţa să fii şi să poţi să fii”răspunse Vocea sigură pe Sine.
O. C
Portretul Sufletului Meu 